Cele două mezeluri care erau la mare căutare

Înainte de 1989, în restaurantele din marile orașe ale României, două mezeluri erau la mare căutare, însă astăzi, după Revoluție, românii evită aceste produse. În perioada comunistă, aceleași mezeluri erau apreciate nu doar de localnici, ci și de turiștii străini care vizitau țara.

Presa locală a surprins în multe rânduri cum trăiau oamenii înainte de schimbările politice din 1989 și cum reușeau, cu greu, să se bucure de micile plăceri ale vieții, inclusiv de gustul unor alimente care astăzi par de domeniul trecutului.

În perioada regimului comunist, viața cotidiană a românilor era marcată de lipsuri și restricții severe. Mulți dintre ei se străduiau să trăiască de pe o zi pe alta, iar accesul la produse alimentare de bază nu era deloc ușor. „Cartelele” de aprovizionare, reglementate de stat, erau un instrument prin care oamenii puteau cumpăra anumite produse.

Aceste cartele erau diferențiate în funcție de zonele urbane și rurale: orășenii aveau dreptul la mai multe alimente și cantități mai mari, în timp ce locuitorii satelor aveau acces la cantități mai mici, de multe ori insuficiente, notează Gandul.ro 

Erau disponibile exclusiv în marile restaurante

În ceea ce privește mezelurile din perioada respectivă, aceste produse erau disponibile aproape exclusiv în restaurantele din marile orașe, iar unele dintre ele erau consumate chiar și de vizitatori din afaceri sau turism. Crenvurștii, cabanosul sau cașcavalul erau câteva dintre produsele de carne care se găseau mai rar în magazinele obișnuite.

De asemenea, nu erau uitate nici cantinele special destinate activiștilor PCR sau „cantinele partidului”, așa cum erau denumite de mulți români. În aceste locații, aprovizionarea cu produse de calitate superioară era mai ușoară, iar membrii Partidului Comunist Român beneficiau de facilități care nu erau accesibile pentru restul populației. De exemplu, în Galați, la „Hotelul Partidului” se serveau alimente care nu ajungeau în mod normal pe mesele majorității cetățenilor.

Pentru a obține chiar și alimente de bază, oamenii erau nevoiți să stea la cozi imense, uneori încă de la primele ore ale dimineții, pentru a prinde carne, ouă, făină sau zahăr.

Carnea de porc sau de vită, de exemplu, devenea mai greu de găsit în magazine, mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă. În aceste condiții, mulți români își începeau dimineața devreme, așteptându-se la cozi lungi, și doar o parte dintre ei aveau norocul de a achiziționa produsele dorite. În unele zile, poate doar un sfert dintre cei care așteptau reușeau să își procure carnea pentru masa de Crăciun.

Astăzi, aceste realități par de neimaginat pentru tinerii din România, care nu au cunoscut astfel de lipsuri. În schimb, pentru cei care au trăit în acea perioadă, amintirile acestor vremuri sunt pline de nostalgie și, uneori, chiar de tristețe, când își aduc aminte de greutățile prin care au trecut pentru a putea pune ceva pe masă.