Toate acestea înseamnă o perioadă de stres și nopți nedormite pentru părinți. Iată un mic ghid despre erupția dinților de lapte, informații care te vor ajuta să reduci disconfortul copilului și să depășiți cu bine această etapă.
Când apar dinții de lapte?
Erupția dentară este influențată de ereditate. În general, primii dințișori, care sunt incisivii centrali de jos, apar după vârsta de 6-7 luni. Urmează incisivii centrali de sus, după vârsta de 8 luni. Iar în jurul vârstei de 1 an apar incisivii laterali de sus și incisivii laterali de jos. Dentiția de lapte este completă în jurul vârstei de 3 ani.
Există o anumită ordine în care apar perechile de dințișori (incisivi, canini, premolari, molari), dar sunt și excepții. Spre exemplu, sunt bebeluși care se nasc cu unul sau doi dințișori deja apăruți, dar și cazuri de copii cărora nu le apare niciun dinte până la vârsta de 14 luni. Ambele situații pot fi considerate normale de către medicii pediatri, pentru că momentul și ordinea în care apar dinții nu se corelează cu probleme de dezvoltare psihosomatică a copilului. De obicei, micuțul are primii dințișori la aceeași vârstă la care i-au avut și mama sau tatăl. Uneori, însă, lipsa de vitamina D influențează ordinea de apariție a dinților, dar nu vârsta la care ei apar.
Probleme și simptome ale erupției dentare
Apariția primilor dinți implică manifestări diferite de la copil la copil, în funcție de caracteristicile de reacție a organismului și de rezistența acestuia, precum și de dintele care apare de fiecare dată. Contrar părerii generale, dințișorii nu rup gingia pentru a ieși la suprafață, iar erupția în sine nu este dureroasă. Datorită unor compuși chimici speciali ce sunt eliberați în timpul procesului de erupție, celulele țesutului gingival se separă, permițând dințișorului să iasă treptat din gingie. Procesul durează aproximativ 8 zile pentru un dinte și creează totuși un anumit disconfort pentru bebe. Simptomele obișnuite ale acestui disconfort sunt:
- Copilul are tendința de a băga inconștient mâna sau diferite obiecte în gură. Această nevoie de a mușca ajută dințișorii să iasă mai repede.
- Stări de neliniște și iritabilitate, fără motiv aparent. Copilul percepe schimbarea și își modifică comportamentul, încercând astfel să se adapteze.
- Gingiile sunt iritate, tari și umflate. Este posibil să se observe o umflătură (chist de erupție) roșie-albăstruie pe locul unde urmează să apară dintele.
- Apare o salivație abundentă din cauza sensibilității gingiilor. Secreția unei cantități mari de salivă are însă efect protector, calmând disconfortul și având funcție terapeutică.
- Lipsa poftei de mâncare și schimbări în alimentația copilului. Chiar și mâncărurile preferate, la orele obișnuite de masă, pot să nu-l mai atragă pe copil.
- Neliniște în timpul somnului sau treziri frecvente noaptea. Copilul se trezește plângând sau refuză să se culce. Nu este de mirare ca părinții să facă nopți albe în această perioadă.
- O ușoară creștere a temperaturii corpului este posibilă (sub 38 de grade Celsius), dar NU febră mare.
- Pot apărea scaune moi sau vărsături, pe fondul excesului de salivă și a schimbărilor apărute la nivelul tranzitului intestinal, dar NU diaree apoasă.
Atenție! Dacă bebelușul are febră înaltă, diaree, tuse, erupție cutanată, de obicei, aceste simptome nu sunt asociate cu apariția dinților, mai ales dacă durează peste 24-48 de ore. În acest caz, este bine să vorbiți cu medicul pediatru al copilului. Ar putea fi vorba despre o infecție respiratorie, o gastroenterită sau o boală eruptivă.
Cum ajuți bebelușulul să treacă mai ușor peste perioada erupției dentare?
În această etapă, dragostea și grija părinților sunt esențiale pentru a reduce disconfortul micuțului. Fii alături de bebe, ține-l în brațe, vorbește-i blând și cu singuranță îi vei alina durerea și neliniștea pe care această schimbare le produce. În plus, sunt eficiente următoarele metode de îngrijire:
- Masajul gingiei – după ce îți speli mâinile cu rigurozitate, înfășoară pe un deget un pansament steril și masează foarte blând gingia din care urmează să iasă dințișorul. Ai mare grijă să nu aplici presiune prea puternică asupra gingiei și nici să nu freci suprafața respectivă, pentru că există riscul să produci leziuni care pot deschide calea unor infecții gingivale.
- Jucării și inele gingivale – un inel gingival poate fi cea mai bună opțiune pentru ca micuțul să-și potolească neliniștea și nevoia de a mușca obiecte. Jucăria de dentiție poate fi rece, ținută puțin la frigider. Atenție! Nu îi oferi copilului jucării înghețate, ținute mult timp la congelator, pentru că există riscul producerii degerăturilor. Nu folosi obiecte cu care copilul s-ar putea îneca.
- Geluri gingivale – sunt disponibile în farmacii geluri de dentiție, cu aplicatoare speciale, care reduc disconfortul (datorită unui anestezic ușor) și riscul de infecții (datorită substanțelor antiseptice). Gelul gingival acționează ca o barieră de protecție. Important este să alegi un produs care nu conține zahăr și care nu se dizolvă în saliva copilului. Nu folosi medicamente sau alte produse fără acordul medicului pediatru.
- Alimentația copilului – apariția primilor dinți are loc, de obicei, când bebelușul este încă alăptat, dar se începe și diversificarea. Așa că erupția dentară nu ar trebui să fie un motiv pentru a opri alăptarea și nu ar trebui să perturbe introducerea unor noi alimente. Cu multă răbdare și tandrețe, este nevoie să îți alăptezi în continuare copilul și, în paralel, să respecți programul de diversificare recomandat de pediatru. Oricum, în această perioadă, copilul este hrănit cu alimente moi, semilichide, precum supe, piureuri pasate fin. Sunt de evitat alimentele care conțin zahăr sau îndulcitori artificiali. Nu îi oferi copilului suzeta sau tetină cu miere sau zahăr. Acest obicei nu doar că nu reduce disconfortul, dar crește riscul cariei de biberon. De altfel, gingiile copilului trebuie curățate de două ori pe zi cu un tifon steril umed. Apoi, imediat ce apar primii dințișori se recomandă igiena dentară cu periuță și pastă de dinți adaptate vârstei bebelușului și conform indicațiilor medicului.