Cele mai ofertate afaceri la mica publicitate sunt restaurantele, spaţiile comerciale şi saloanele de înfrumuseţare. Numărul mare de oferte implică şi reduceri semnificative de preţ.
Mulţi dintre cei care se hotărăsc să-şi deschidă o afacere se lovesc de dificultăţi precum birocraţia autorităţilor ori munţii de acte şi autorizaţii necesare demarării activităţii. O soluţie pentru evitarea alergăturii şi timpului pierdut pentru obţinerea acestora este cumpărarea unei mici afaceri. „Financiar, nu cred că această cale aduce avantaje. Dacă începi singur afacerea de la zero, ieşi cu siguranţă mai ieftin. Însă, pentru mine, timpul este ceva foarte important, aşa că am preferat să aloc o sumă mai mare de bani“, spune Elya Schmidt, manager într-o multinaţională, care a decis recent să-şi deschidă o afacere proprie. „Îmi doream să fac un business, un salon de coafură, dar nu neapărat în momentul ăsta“, adaugă ea. A apărut însă o oportunitate şi a decis să profite. În acest domeniu, poate cel mai important avantaj al preluării unei firme este clientela deja formată. Valoarea tranzacţiei a fost de circa 12.000 de euro şi principalul risc pe care Elya Schmidt îl vede în momentul acesta este lipsa experienţei în domeniu. De altfel, acesta este şi motivul pentru care proprietarul anterior a decis să vândă afacerea. „Era o persoană foarte tânără, care nu era din domeniu şi nu a mai făcut faţă provocărilor, în special problemelor cu personalul“, explică proaspătul antreprenor.
Cei care apelează la această modalitate de a se lansa în afaceri nu sunt deloc puţini. „Rubrica Afaceri este împărţită în mai multe categorii: vânzări-cumpărări-asocieri (de firme), împrumuturi, credite, reduceri de preţ şi afaceri diverse. Cele mai multe anunţuri se înregistrează la vânzări-cumpărări de firme (circa 100 anunţuri/ediţie), faţă de 30-50 la celelalte rubrici“, spune Cătălin Taloi, redactor-şef al revistei „Anunţul telefonic“.
Restaurantele şi cafenelele sunt afacerile cel mai frecvent scoase la vânzare
Un sfert din cele 160 de firme aflate săptămâna trecută la vânzare pe site-ul anuntul.ro erau din alimentaţia publică (cafenele, restaurante), alte 20% fiind companii din comerţ care ofereau spre vânzare spaţii comerciale.
„Nu mai merge. L-am deschis de circa un an de zile şi afacerea a început să meargă prost după sărbători“, spune proprietarul unui restaurant din cartierul Titan al Capitalei. „Este un fast-food, care are şi un mic restaurant de aproximativ 25 – 30 de locuri. Am avut o ofertă, dar nu ne-a convenit preţul“, spune el. Preţul cerut de proprietar este 20.000 de euro, iar cu banii pe care îi va obţine în urma vânzării intenţionează să deschidă o firmă de curăţenie.
Cum vadul comercial este un element crucial al reuşitei unei afaceri de acest tip, unele dintre restaurantele care sunt scoase la vânzare se arată a fi profitabile. De exemplu, Nicolae Nicuţă, un afacerist din Otopeni, vrea să vândă restaurantul pe care îl deţine. „Restaurantul merge foarte bine, se vede după vânzările zilnice. Nu sunt foarte interesat să-l vând, dar l-aş da pentru că am mai multe afaceri în această zonă, în domeniul comerţului, şi vreau să mă ocup de ele“, mărturiseşte el. Nu spune suma pe care ar cere-o, pentru că „cine a mai lucrat în domeniu şi este cu adevărat interesat vine la faţa locului şi vede despre ce e vorba“.
Impozitele pun antreprenorii pe fugă
Un alt motiv pentru care micii întreprinzători renunţă la afaceri este împovărarea cu taxe şi impozite. Andrei Ştefan, în vârstă de numai 23 de ani, a scos la vânzare laboratorul de tehnică dentară pe care „mi l-au dat părinţii pe mână, iar eu l-am făcut să meargă“. A găsit însă un loc de muncă în străinătate, ceea ce l-a făcut să renunţe la antreprenoriat. „La noi, dacă lucrezi corect şi tai facturi pentru orice sumă încasată, ajungi să dai statului 50%. Nu, mulţumesc. Mai bine mă duc în străinătate, stau angajat pe 4.000 de euro, muncesc jumătate din timpul de aici şi mi-e mult mai bine“, se justifică Andrei Ştefan. A fost deja contactat de două persoane interesate de echipamente şi de personal, dar tranzacţia nu s-a finalizat din cauza preţului cerut, de 20.000 de euro. „Criza nu a fost un factor de care am ţinut cont când am decis să vând, dar impozitele, da. Dacă mi-era bine, nu plecam din ţara mea“, conchide el.
Saloanele nu mai au clientelă, astfel că oferta pe piaţă este foarte mare. Acum jumătate de an, cu siguranţă aş fi plătit mai mult, probabil cu 10%–15%.
Elya Schmidt, antreprenor
