Tot mai multe administraţii locale se implică în proiecte de energie regenerabilă menite fie să le asigure necesarul propriu, fie să le suplimenteze veniturile la buget. Sau, de ce nu, ambele.
Comuna Mărişel, din Apuseni, nu are mai mult de 1.600 de locuitori. Are, în schimb, planuri mari: un parc eolian cu 18 turbine, ce urmează să fie ridicat de compania italiană Ramina Eol pe un teren de o sută de hectare. În schimbul acestui lot, administraţia locală va primi 11% din energia produsă sau echivalentul în bani. „Noi am optat pentru bani, consumul energetic al comunei fiind redus, şi, dacă se va materializa, acest proiect ne va aduce, anual, opt miliarde de lei la bugetul comunei. Deocamdată, au terminat realizarea studiului de vânt şi aşteptăm rezultatele. Pentru noi ar fi extraordinar“, declară primarul comunei, Traian Mariş.
Fie că e vorba de oraşe medii, fie de cele mici, accesul relativ facil la fondurile europene din programele operaţionale regionale a încurajat administraţiile locale să facă paşi în direcţia eficientizării energetice. Câteva dintre aceste proiecte sunt foarte uşor de implementat: este, în general, cazul iluminatului stradal (exemple în acest sens sunt Ploieştiul şi Timişoara), unde dureri de cap nu dă decât obţinerea fondurilor necesare achiziţionării panourilor (în contextul în care administraţia nu contribuie, în general, decât cu 2% la totalul cuantumului necesar, investiţia este mai degrabă minoră). Iar avantajele sunt de netăgăduit, atâta timp cât instalarea panourilor nu necesită un teren propriu, acestea putând fi montate direct pe stâlpi, au garanţie de până la 30 de ani şi, odată intrate în funcţiune, costurile privind consumul de energie scad la zero.
Comunele timişene fac front comun
Alte proiecte sunt de proporţii mult mai mari. Unul dintre cele mai îndrăzneţe aparţine Consiliului Judeţean Timiş, care are în plan investirea a circa 150 de milioane de euro (provenind tot din fonduri europene) într-un parc fotovoltaic. „Dacă ar intra în funcţiune, ar acoperi necesităţile energetice ale unui parc industrial care se ridică în apropiere, pe de o parte, şi va asigura şi independenţa energetică celor 25-30 de comune care s-au asociat la acest proiect şi care nu ar mai depinde, astfel, de Electrica“, spune, din partea Consiliului Judeţean Timiş, Daniela Goia. Avantajele nu vor fi resimţite şi de consumatorii casnici, economiile urmând să provină exclusiv din iluminatul public şi din consumul instituţiilor publice.
„Am ales energia fotovoltaică pentru că, în zona noastră, are cel mai bun potenţial din toate regenerabilele. Cealaltă variantă foarte bună, energia eoliană, era, de exemplu, exclusă, pentru că nu avem vânt propice“, spune Sergiu Bălaşa, directorul Agenţiei de Dezvoltare Economică Timiş şi responsabil cu implementarea acestui proiect. Bani ar fi, spune el: CJ a prevăzut bugetul necesar, iar speranţele de atragere a fondurilor europene sunt mari. Pe moment, lucrurile sunt ţinute în frâu de nereuşita concursului de soluţii, amânat din cauza lipsei de participanţi. Nu este neapărat de mirare: pentru a se putea înscrie, firmele interesate trebuie să fi avut o cifră de afaceri medie, în ultimii trei ani, de 4,5 milioane de euro, performanţă greu de atins de către companiile specializate în energie fotovoltaică din România.
Avrigul, nu Bucureştiul, creşte verde
Micul oraş sibian Avrig lucrează la un proiect care, la prima vedere, poate părea incredibil. Două centrale în cogenerare pe biomasă şi biogaz, trei microhidrocentrale, o centrală fotovoltaică şi un centru pentru energie regenerabilă constând din 12 unităţi de producţie, fiecare având 4.000 mp, pe acoperişul cărora vor fi montate panouri fotovoltaice. Preţul? În funcţie de tipul de panouri solare alese şi de puterea centralelor pe biogaz, între 19,3 milioane de euro şi 67,6 milioane de euro.
Ținând cont de amploarea acestui plan, administraţia locală a cerut acordul populaţiei într-un referendum organizat în luna aprilie. „Referendumul avea drept scop informarea cetăţenilor cu privire la aceste proiecte, dar nu a fost validat din cauza absenţei la vot. Consiliul Local Avrig a votat, totuşi, dezvoltarea proiectelor“, spune primarul oraşului, Arnold Klingeis. Suprinzător la acest proiect, al cărui scop este transformarea Avrigului într-o localitate complet independentă energetic până în 2030, este faptul că are toate premisele să se concretizeze. Drept dovadă, cinci programe derulate de Primărie, majoritatea susţinute cu bani europeni, sunt deja în faza de implementare.
18 milioane de euro sunt veniturile pe care estimează CJ Timiş că le va obţine anual de pe urma independenţei energetice a comunelor implicate
Oraşul 100% bio a fost o utopie
Moderaţie În Occident, peste 40% din oraşele mici şi medii au făcut paşi înspre eficientizarea energetică, în sensul acoperirii consumului propriu.
Visuri Localitatea germană Dardesheim, cu puţin peste o mie de locuitori, produce de 40 de ori mai multă energie verde decât consumă – este înconjurat de turbine eoliene, toate clădirile sunt acoperite de panouri solare, iar localnicii sunt obligaţi să circule în perimetrul orăşelului cu maşini electrice. Totuşi, cel mai mare proiect de localitate ecologică era, până de curând, Dongtan, un oraş în interiorul Shanghaiului. Întins pe 2,2 hecatre, Dongtan trebuia să-şi producă singur necesarul de apă şi de energie, iar accesul cu automobilele nu ar fi fost permis. Ținând cont, însă, că prima parte a proiectului trebuia să fie gata până la Expo 2010 (care începe la 1 mai în Shanghai), iar, în realitate, lucrările nu au început încă, gurile rele îl consideră deja un eşec.
