Senatorii au tinut cu afacerile atunci cand au introdus regimul optional. O firma va putea opta pentru un impozit pe venit de 1,5% la venituri sau, dimpotriva, pentru un impozit de 25% raportat insa la o baza mult mai mica: profitul. Daca lectura legii s-ar opri la primul paragraf, senatorii ar merita aplauze. Numai ca, dintr-o trasatura de condei, ei au dat peste cap activitatea firmelor fara angajati si a celor cu activitate de comert exterior. Comisia de mediere le-a cantat in struna.
Ulterior, Parlamentul a exclus firmele fara angajati si cele de comert exterior de la privilegiul unei impozitari mai simple. Initial, Guvernul considera ca firmele mici nu au forta sa gestioneze un sistem de impunere raportat la profit.
Acesta „s-a dovedit a fi dificil de gestionat si aplicat de catre microintreprinderi, intreprinderi cu un numar limitat de salariati si cu o baza tehnico-materiala redusa” – arata premierul Adrian Nastase, in sustinerea Ordonantei nr. 24/2001.
In forma initiala, acest act normativ aproba si o serie de facilitati daca cel putin o persoana era angajata. Crearea de locuri de munca se impune cu necesitate, dupa cum observa si deputatul PSD, Constantin Nita, in plenul dezbaterilor: „anul acesta, principalele 30 de societati de stat trebuie restructurate, asta inseamna un numar de personal foarte mare. Or, microintreprinderea este un element prin care, de fapt, reducem somajul, cream noi locuri de munca si le dam astfel posibilitatea micilor intreprinzatori sa se dezvolte”.
Parlamentul s-a gandit sa stimuleze locurile de munca nu prin facilitati, ci obligand microintreprinderile sa aiba cel putin un angajat. Altfel, acestea se auto-exclud de la sistemul simplificat de impunere, de 1,5% la venituri. Potrivit legii, firmele vor fi considerate microintreprinderi numai daca au de la 1 pana la 9 salariati inclusiv si venituri de pana la 100.000 euro inclusiv. Iar aceste conditii trebuie indeplinite, „la data de 31 decembrie a anului precedent”.
Aceasta formulare a creat in piata dezbateri mai aprinse decat cele mai aprinse certuri din Parlament.
Nimeni nu a inteles la ce „an precedent” se refera legea. Este vorba de 2002? Avocatii au spus un „nu” hotarat, pe considerentul ca legea nu poate fi retroactiva. Mai mult decat atat, firmele – cu sau fara angajati – care au inceput anul ca microintreprinderi trebuie sa isi pastreze acest regim. Problema se pune daca isi vor pastra si in 2004 aceasta calitate si in ce conditii.

Finantele nu dau precizari oficiale

Ministerul Finantelor Publice (MFP) refuza sa faca orice precizari oficiale, pe care revista Capital le-a solicitat de mai bine de doua saptamani. Reprezentantii MFP se eschiveaza, desi lasa sa se inteleaga ca legea nu se refera la 2002. Dar aceasta nu inseamna sfarsitul problemelor.
Pentru lamuriri, am sunat, asa cum au facut mai multi reprezentanti ai microintreprinderilor, la interiorul 22xx din Ministerul Finantelor, adica la departamentul Impozit pe venit persoane juridice. Informatiile, smulse cu insistente – „aici nu este gara, daca ar suna toata lumea, cum ar fi…” – nu sunt oficiale. Legea nr. 111/2003 a intrat in vigoare la 9 aprilie – prin urmare, incepand cu aceasta data microintreprinderile vor avea macar un angajat sau la anul vor pierde aceasta calitate. „Se poate face angajarea la sfarsitul anului, in decembrie?” – am intrebat. „Trebuie ca aceste firme sa aiba cel putin un angajat pe tot parcursul perioadei de cand legea a intrat in vigoare”, a venit raspunsul. si cum data intrarii in vigoare este 9 aprilie, orice initiativa este deja tardiva, pentru ca inspectoratele de munca accepta noi inregistrari numai pana pe 20 ale lunii. Discutia a continuat: „Vi se pare posibil ca in numai 11 zile firmele sa faca angajari?” „Este posibil sa dam o perioada de gratie, lucram la niste norme sau chiar va fi un act normativ…” – a venit raspunsul functionarului de la departamentul mentionat. Dar aceste informatii nu au valoare oficiala, iar MFP arunca responsabilitatea pe Parlament.
O nebuloasa la fel de mare a creat paragraful care se refera la firmele cu activitate de comert exterior. Spre deosebire de ordonanta, legea nu mai permite unei firme sa plateasca un impozit de 1,5% daca are o cat de mica activitate de comert exterior. Lipsesc orice fel de detalii cu privire la ce intelege prezenta lege prin „comert exterior”, daca exportul de servicii poate intra sau nu in aceasta clasificare. Mai mult, Parlamentul a pus in aceeasi oala firmele care fac comert exterior de un dolar cu cele care realizeaza 90% din venituri pe relatia cu exteriorul.

EXPORTUL SI IMPORTUL IES DE LA MICROINTREPRINDERI

OG nr. 24 stabilea ca nu sunt microintreprinderi firmele care au activitate exclusiva de comert exterior. Textul modificat de Legea nr. 111/2003 elimina cuvantul „exclusiva”.
In 2004, firmele care au activitati de comert exterior nu mai sunt microintreprinderi.
In codul CAEN nu exista o clasificare a termenului, iar in intelesul OG nr. 24/2001, comertul inseamna cumpararea sau producerea de bunuri in scopul vanzarii sau revanzarii.
Trebuie analizat fiecare caz in parte:
· exportul de bunuri este prin natura sa activitate de comert exterior;
· importul de bunuri sau servicii trebuie nuantat: revanzarea se incadreaza la comert exterior;
· exportul de servicii nu este comert; totusi, intermedierea de servicii ar putea fi considerata comert exterior;
· daca importul este facut pentru uzul propriu, nu avem de a face cu comert exterior.