Rămâne însă ciudăţenia că în acest caz nu a apărut până acum nicio persoană de la compania IT care dă numele dosarului.
Din informaţiile apărute în presă, respectiv din felul cum comunică instituţiile de justiţie din România, nu am înţeles exact cum s-au derulat lucrurile, adică nu rezultă clar ce s-a întâmplat în afară de „victorie, s-a făcut dreptate, infractorii au fost prinşi!”.
Avocatul Mihai Valentin Neagu a explicat succint mecanismul, cu precizarea – „cifrele sunt ipotetice”, scoţând în evidenţă strict procedurile tranzacţiei.
„În cazul Microsoft, ca să se sifoneze cât mai mulţi bani, nu s-a optat pentru cumpărare, ci pentru închiriere a licenţelor pe 10 ani. O aberaţie. Pentru că, dacă le-ai fi cumpărat, la atâtea sute de mii, le-ai fi luat cu 20 euro bucata. La închiriere s-a plătit, cu siguranţă, 40 euro pe an. Înmulţit cu 10 ani, reiese clar că pentru o licenţă s-a plătit până la 400 de euro”, a spus Neagu.
„Din aceşti bani, o parte s-au dus la intermediari, o altă parte la Dinu Pescariu şi Claudiu Florică, şi probabil că Microsoft a încasat sub 10 euro pe licenţa închiriată, având în vedere volumul”, a mai spus avocatul.
Avem următoarea situaţie: Microsoft dă licenţa unui intermediar (persoană fizică) şi primeşte 10 euro. Că apoi intermediarul vinde licenţa mai departe unui stat (în speţă, statul român) – e problema lui.
La prima vedere, gigantul IT pare în deplină legalitate. Nu discutăm aspectele de moralitate – chiar să nu fi ştiut americanii, de atâţia ani, că operaţiunea a fost folosită pentru obţinerea de „bani pentru partide” (toate)? Fostul ministru al Comunicaţiilor Gabriel Sandu a declarat că „prejudiciul în acest caz este 104 milioane de dolari în perioada 2004-2008 şi 114,5 milioane de euro în perioada 2009-2013” şi că „toţi miniştrii aveau directive clare de la partide, cine se angajează, unde se angajează”. În acele intervale de timp s-au succedat la putere, în diverse coaliţii, PNL, PDL, PSD.
Dar legislaţia Statelor Unite este destul de severă în astfel de cazuri.
Departamentul de Justiţie şi Securities and Exchange Commission din SUA au deschis anchete preliminare cu privire la acuzaţiile de corupţie din China, Italia şi România, în care este implicată compania Microsoft, după cum a relatat o persoană apropiată situaţiei, care a vorbit sub deplina protecţie a anonimatului, chestiunea necesitând confidenţialitate juridică. Aceste informaţii au apărut în martie 2013, dar nu pe un blog oarecare, ci în două publicaţii prestigioase, New York Times şi Wall Street Journal.
Practicile Microsoft în aceste ţări sunt privite ca posibile încălcări ale Foreign Corrupt Practices Act, o lege federală în vigoare din 1977, care interzice companiilor americane să facă oferte sau plăţi către oficiali guvernamentali şi alte persoane din străinătate pentru a promova interesele de afaceri ale acestora, preciza sursa citată.
Un fost ministru, un fost primar şi doi oameni de afaceri din România au fost condamnaţi într-un dosar care poartă numele Microsoft. Rămâne de urmărit dacă autorităţile americane vor demara (sau vor continua) investigaţii privind respectarea (sau nerespectarea) Foreign Corrupt Practices Act.
Departamentul de Justiţie al SUA spune clar ce stipulează această prevedere. Redăm în limba engleză, pentru a nu interveni nicio neînţelegere provocată de erori de traducere:
„Specifically, the anti-bribery provisions of the FCPA prohibit the willful use of the mails or any means of instrumentality of interstate commerce corruptly in furtherance of any offer, payment, promise to pay, or authorization of the payment of money or anything of value to any person, while knowing that all or a portion of such money or thing of value will be offered, given or promised, directly or indirectly, to a foreign official to influence the foreign official in his or her official capacity, induce the foreign official to do or omit to do an act in violation of his or her lawful duty, or to secure any improper advantage in order to assist in obtaining or retaining business for or with, or directing business to, any person.”