Executivul rămâne, în ciuda acestei agitaţii, îngheţat în proiectul „tăierilor“. Platitudini, preţiozităţi, discursuri verbioase în jargon economic, concluzii vehemente, toate zboară aiuritor pe la urechile publicului şi se pierd fără speranţă în eter. Curios este că memoria nu reţine niciuna dintre aceste minunate idei, nciuna nu inspiră societatea, nu mişcă centrul de interes.
În toiul convulsiilor, domnul Patriciu declară sec, răspunzând unei întrebări despre soluţiile domniei sale, că s-a plictisit să tot dea idei guvernului. Blazarea miliardarului contrapusă mediocrităţii guvernului pare de înţeles. Domnia sa excelează în afaceri şi are, pe cale de consecinţă, asupra altora ascendentul lucrului bine făcut, al inventivităţii şi al contribuţiei la bunăstarea generală. Pretenţia ca sfaturile sale să fie preţuite mai mult ar fi deci întemeiată. Opiniile sale, asumat libertariene, rezumate în fraza: „statul să iasă din economie“ nu prea se potrivesc însă cu propria biografie, ştiut fiind că afacerea care l-a transformat într-unul dintre cei mai bogaţi români a fost cu statul. Acum, domnul Patriciu dă lecţii de economie şi spune că oportunităţile de business sunt la tot pasul.
Aşa că, dacă cineva ar dori să se inspire nu numai din vorbele de duh, dar şi din faptele unuia dintre bogaţii României, ar trebui să se uite şi la ideile pe care le pune în practică. Cea mai recentă investiţie de răsunet în România este un lanţ de băcănii. Un model de business Mic.ro, pe cât de respectabil, ca orice întreprindere dealtfel, pe atât de popular. Este dezamăgitor că aşteptările nu sunt pe măsura vizionarului om de afaceri. De la cineva cu o asemenea anvergură care se vrea un inspirator, atât pentru stat, cât şi pentru indivizi, această idee banală, la îndemâna oricui (desigur, nu la aceeaşi dimensiune) este aproape ridicolă raportată la imaginea de eminenţă cenuşie pe care şi-a creat-o. Dacă un miliardar cu o înţelegere atât de subtilă nu reuşeşte să aibă o perspectivă inovatoare sau revelatoare, ce ar mai fi de aşteptat de la nişte miniştri mediocri sau funcţionari prăfuiţi de prin instituţiile statului, care ar trebui să vină cu idei de relansare a economiei?