Daca ar fi trait in Romania, Adrian Costea ar fi fost un prosper si respectat om de afaceri. Ar fi avut, fara indoiala, trei-patru hoteluri in buricul Bucurestiului ori si-ar fi construit o cladire impunatoare din beton si sticla sau ar fi pus mana pe cateva obiective turistice la Poiana Brasov, toate completate de o serie de fabrici de conserve. De ce nu, dl Costea ar fi cumparat si cateva intreprinderi de mobila ori cu alt profil sau ar fi putut fi patronul unei echipe de fotbal. Una peste alt
Daca ar fi trait in Romania, Adrian Costea ar fi fost un prosper si respectat om de afaceri. Ar fi avut, fara indoiala, trei-patru hoteluri in buricul Bucurestiului ori si-ar fi construit o cladire impunatoare din beton si sticla sau ar fi pus mana pe cateva obiective turistice la Poiana Brasov, toate completate de o serie de fabrici de conserve. De ce nu, dl Costea ar fi cumparat si cateva intreprinderi de mobila ori cu alt profil sau ar fi putut fi patronul unei echipe de fotbal. Una peste alta, Adrian Costea ar fi facut lejer afaceri infloritoare, fara ca nimeni sa-i tulbure prosperitatea si miscarile din conturi.
Din pacate pentru Domnia sa, Adrian Costea a avut proasta inspiratie de a-si derula afacerile pe malurile Senei si nu pe ale Dambovitei. In aceste conditii, TRACFIN (un fel de serviciu francez care investigheaza spalarea banilor) si-a bagat nasul prin conturile domnului Costea. Si a observat ca o parte din banii aflati in conturile firmelor sale (si care veneau de la Bancorex, din Romania) au fost mutati in alte conturi. Mai mult, o parte din acesti bani, care si-au pierdut urma, au fost folositi de Adrian Costea pentru a-si cumpara un castel, pentru a tipari afise electorale, pentru a plati sejururile unor demnitari romani sau pentru a finanta aparitia unei noi forte politice. Pai, cati oameni importanti din Romania nu fac astfel de lucruri „nevinovate”? Sa spunem doar ca revista „Capital” a incercat, in urma cu cateva saptamani, sa citeasca in Monitorul Oficial sumele si sursele de finantare ale campaniei electorale din 1996. Publicarea sumelor este ceruta de lege. Ei bine, nu am gasit nici urma de declaratii. Daca, in Romania, discretul nostru Oficiu de spalare a banilor si-ar baga nasul cu mai multa hotarare prin mai multe conturi ale unor firme romanesti (in limita legii, bineinteles), am avea surpriza sa constatam ca avem cate un scandal Costea o data la doua-trei luni de zile.