"Economia mondială este ca un vas de croazieră transoceanic fără bărci de salvare", spuneau recent economiştii băncii britanice HSBC şi par a nu fi departe de adevăr. Autoritatea care are intervenţia de ultimă instanţă, banca centrală, pare a-şi fi consumat stimulentele. Un material semnat de Jon Hilsenrath, ziaristul acreditat pe lângă Rezerva Federală Americană, spune citând un fost oficial al departamentului pentru buget al Congresului, că deja autorităţile recurg la planurile "B", ale planurilor "B". Toate mijloacele de stimulare a economiei – reducerea ratei de dobândă, tăierile de taxe sau sporirea cheltuielilor guvfernamentale – sunt arme reduse la tăcere. Dobânzile sunt deja zero, planurile de stimulare fiscală nu au consemnat progrese, iar deficitele bugetare lasă puţin loc reducerilor de taxe.
În acelaşi timp, economia americană ar urma să fie în curând cu vânt din faţă: Japonia a înregistrat o creştere economică marginală în trimestrul al doilea, China frânează, iar devalorizările încrucişate ale monedelor doar fac să sporească fricţiunile dinj comerţul internaţional. Asta într-un moment în care deja actualul avans al economiei depăşeşte cu 16 luni durata medie a unei etape de creşetere până la ivirea unei noi recesiuni.
Fostul şef al Rezervei Federale Americane Ben Bernanke admite că mijloacele de intervenţie ale guvernului sunt mai limitate decât de obicei, dar punctează că în niciun caz nu sunt zero. De exemplu, instituţia pe care a condus-o ar putea încerca varianta ratelor de dobândă negativă. Întrebarea însă rămâne cât va putea SUA în următoarea recesiune să se împrumute şi să cheltuie pentru a face mai uşoară traversarea etapei de declin economic. "Dacă vine o altă recesiune, vor fi presiuni pentru a extinde deficitul destul de rapid până la niveluri nemaivăzute în timpurile moderne", spune Stephen King, senior economist la HSBC, autor al raportului care ne spune că navigăm pe un vas de linie transoceanic fără bărci de salvare.
