Sora lui Petrică Mîțu Stoian, rupe tăcerea! Aceasta a povestit în ce stare se afla fratele ei în timpul spitalizării: „Glumea dar era rău, scuipa sânge. Și-mi spunea: <<Uite sormea cum am ajuns.>>”
Maria, sora interpretului de muzică populară, a povestit, în exclusivitate pentru Antena 3, cum a fost audiată de către polițistii care se ocupă de dosarul decesului artistului. Aceasta a spus că urmează să fie audiați și medicii din Reșița, Caraș-Severin.
„Îl duceam și în Austria”
Sora regretatului artist a explicat că și-ar fi dorit să îl trimită pe fratele ei peste graniță, în Ungaria, la tratement, însă condiția sa îl făcea inapt pentru transport.
„Pe mine m-au luat că eu am fost acolo de când l-au adus la Reșița. Eu am fugit de la Arad repede, am crezut că pot să îl iau să îl duc în altă parte, în Ungaria. Și îl duceam și în Austria, dar nu era transportabil.”, a spus femeia.
„Glumea, dar era rău, scuipa sânge”
În ciuda problemelor de sănătate cu care se confrunta, Petrică Mîțu Stoian încerca să îi înveselească pe oamenii din jurul său. Maria a mărturisit că acesta glumea, chiar dacă ajunsese să scuipe sânge.
„Am fugit acolo, am ajuns. Era…Glumea, dar era rău, scuipa sânge. Cu mine a vorbit și am stat două ore cu el acolo la cardiologie. M-au lăsat să stau cu el. L-am ajutat, ce voia el. Și tot îi spuneam <<Hai, Petrică, nu te lasă.>> Și-mi spunea: <<Uite sormea cum am ajuns.>> Sunt foarte afectată. Stau și nici nu îmi adun cuvintele. Nici nu m-am odihnit. Nici nu pot să dorm, să mănânc. A picat așa, că trăznetul. Să îl vezi în fața ochilor și după patru ore să nu-l mai vezi, să-l vezi mort. E cumplit.”, a explicat aceasta.
„Nu mă gândeam ca el să moară, era cel mai mic dintre noi”
Maria a spus că nimeni din familie nu s-ar fi așteptat la o asemenea tragedie, ținând cont că Petrică Mîțu Stoian era cel mai tânăr. Deși întuderată, familia sa îl va păstra viu în amintiri și se va mândri mereu cu realizările sale artistice.
„Eu vreau să-i păstrez memoria. Noi l-am iubit toți și am fost mândrii de el. Atâta sunt de afectată de nici nu pot să vorbesc bine. În ziua de azi dreptatea nu prea mai are loc. Nu mă gândeam ca el, să moară el. Nu el, că el era cel mai mic dintre noi. Eram într-o relație frumoasă. Doar că el fiind mai ocupat, nu ne vedeam așa des. Îmi pare rău de nu mai pot, nu mai pot. Îmi pare foarte rău de el. Bucurie, când ne vedeam eram numai veseli. Va închipuiți cum a putut el să vină să moară aici, în partea asta unde suntem noi. N-a murit la București. A murit în mâinile noastre.”, au fost cuvintele emoționante ale femeii îndoliate.