noastre. Revista Capital a decis sa sara in ajutorul creatorilor ale caror reclame au fost „atacate” de Stanescu, intrand in rolul unui publicitar afectat si imitand ticurile verbale si vehementa oamenilor din publicitatea autohtona.
Capital (in rolul unui publicitar indignat): Avem o problema, domnule Stanescu! Albumul dvs. afecteaza grav imaginea industriei romanesti de publicitate. Este un atac care ne aduce prejudicii. De ce ne-ati atacat, domnule Stanescu?
Mihai Stanescu: Este treaba dvs. sa spuneti ca e un atac. Observatiile mele din volum sunt niste sarje prietenesti. Am analizat din punct de vedere artistic cateva reclame de pe strada si am facut mici comentarii, ca un cetatean obisnuit. Probabil ca am un ochi mai bine format decat al compatriotilor mei si vad mai bine ceea ce gresiti in reclamele de pe panouri.
Capital: Ati analizat, dar ati si ridiculizat creatiile noastre pentru care am muncit zile si nopti ca sa-i multumim pe clientii nostri. Cate zile si nopti ati muncit la acest volum?
Mihai Stanescu: Am muncit numai noptile, pentru ca zilele mi le-am petrecut in oras analizand si fotografiind panourile dvs. care mi s-a parut ca merita sa fie criticate. Am muncit un an de zile, strabatand nu numai Bucurestiul, dar si Londra, Parisul si Bangkokul. Am facut o comparatie intre publicitatea care se face la noi si cea din alte tari.
Capital: Trebuie sa recunoasteti ca am facut progrese intr-un timp foarte scurt!
Mihai Stanescu: Da, ati facut progrese, dar de 12 ani de cand faceti publicitate, ar fi trebuit sa mai invatati. Se vede ca nu aveti inca o cultura publicitara solida. Inteleg ca nu exista o scoala de publicitate la noi si ca publicitatea ati invatat-o din mers. Daca ar fi sa ma refer doar la imaginile pe care le desenati pe computer sau la corpul de litera ales, ajung sa cred ca la dumneavoastra lucreaza oameni care nu au legatura cu arta grafica. Majoritatea oamenilor care lucreaza in publicitate sunt ingineri. Chiar acum cateva luni a venit la mine un domn, nepotul unui fost coleg de-al meu, care m-a rugat sa-l ajut sa intre in publicitate. Mi-a zis ca este inginer si ca vrea sa faca publicitate pentru ca se castiga foarte bine.
Capital (nervos): In afara prejudiciului pe care ni l-ati adus, ati afectat si imaginea clientilor nostri! Cum ati putut sa scrieti ca „reclama outdoor-ului Finansbank a fost conceputa de contabilul bancii…”?
Mihai Stanescu: M-am uitat in primul rand la text, care este naiv: „Conserva banii”. N-are nici un haz. Pe afis se vede o conserva deschisa si inauntru bani. In al doilea rand, se vede ca cel care a desenat-o nu are scoala. Sigla bancii – cheia conservei – este desenata intr-o perspectiva gresita. Este un kitsch, asta am vrut sa spun.
Capital: Inainte de a face acest album, de ce nu ne-ati sunat, sa stam de vorba, sa ne intrebati, sa ne intelegem?
Mihai Stanescu: V-as fi sunat, dar nu eram sigur daca acceptati o convorbire cu taxa inversa. Dar v-am lasat la sfarsitul albumului cateva pagini goale ca sa va expuneti in scris nemultumirile.
Capital: Recunoasteti ca albumul a fost facut cu un sentiment de frustrare, pentru ca sunteti invidios pe salariile noastre, pe masinile noastre, pe vacantele noastre, pe succesul nostru!
Mihai Stanescu: Asta e adevarat. Imi pare rau ca pe vremea mea, cand am terminat scoala, nu existau agentii de publicitate. Acum ma simt frustrat si sunt invidios pe viata pe care o duceti, pe hainele pe care le aveti si pe tigarile pe care le fumati! Sunt invidios si frustrat pentru ca nu sunt solicitat pentru un sfat, o parere sau sa fac o mica reclama. In general, ceea ce am facut pana acum in publicitate au fost ofertele mele pe care le-am propus clientilor.
Capital: si pe dl Radu Florescu (directorul agentiei Saatchi&Saatchi – nota red.), cel mai influent om din industrie, de ce l-ati atacat, pentru ca v-a furat o idee de reclama Dialog, care pretindeti ca va apartine?
Mihai Stanescu: Pentru ca nu s-a purtat ca un domn. Dupa ce in decembrie 1997 le-am dus macheta cu doua portocale orange, agentia sa a facut un afis cu doua portocale albastre. Le-am trimis celor de la Saatchi o scrisoare, dar mi-au spus ca au rupt-o in timp ce vorbesc cu mine la telefon. Atunci i-am reclamat la Londra. Imediat m-au chemat sa purtam o discutie. Mi-au spus ca nu ma cunosc, ca n-au auzit de mine si ca autorul reclamei lor, un francez, nu s-a inspirat din ideea mea.
Capital: Va raspundem noi, domnule Mihai Stanescu! Ideea dvs. si a celor de la Saatchi&Saatchi este o coincidenta, sa va fie clar, o pura coincidenta!
Mihai Stanescu (ironic): Este, desigur… Eu va dau un desen cu doua portocale si voi faceti un desen cu doua portocale. Puteau sa fie alte fructe, nu?
Capital: Cu ce drept v-ati permis sa ne criticati?
Mihai Stanescu: Cu dreptul pe care il are orice cetatean care poate sa critice publicitatea si fotbalul. Nu stiu daca veti face reclamele mai bune dupa ce v-am criticat, dar am simtit aceasta nevoie. Probabil ca am in mine ceva de pedagog.
