Mihai Udroiu, judecător de la Curtea de Apel Oradea, și-a exprimat pentru prima dată opinia în legătură cu efectele hotărârii CJUE privind prescripția răspunderii penale. Acesta a fost promovat recent la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Mihail Udroiu a comentat decizia CJUE în cadrul interviului de la concursul de promovare la ICCJ pe care l-a susținut în față Secției pentru judecători a CSM. Președintele CSM Daniel Grădinaru i-a cerut să își spună punctul de vedere pe subiect. Udroiu a făcut o analiză cât se poate de clară a deciziei CJUE. Concluzia a fost că această decizie este una spectaculoasă, dar aproape imposibil de aplicat în practică.
Ulterior, judecătorul Mihail Udroiu a dezvoltat opinia expusă la CSM într-o serie de precizări suplimentare acordate pentru Lumea Justiției.
Mihail Udroiu, opinie categorică față infracțiunea de fraudă gravă
Judecătorul Mihail Udroiu a susținut că are o opinie mai categorică de strictă raportată la infracțiunea de fraudă gravă care aduce interese atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.
„Raportat la limitele sesizării, la limitele dezbaterii făcute de către CJUE, respectiv Convenția PIF (doar Convenția PIF, nu Directiva PIF) și reinterpretarea principiului legalității strict cu referire la infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale UE, cred că decizia CJUE din iulie 2023 trebuie aplicată în anumiți parametrii”, a spus judecătorul.
El a explicat, ulterior, la ce se referă. El a arătat că noțiunea de infracțiune gravă contra intereselor financiare ale UE nu este definită în dreptul intern. Ea apare pentru prima oară în Directiva PIF.
„Această nu poate fi interpretată prin analogie pentru că legea, practică judiciară și Constituția interzic analogia în malam partem, adică în defavoarea persoanei acuzate”, a spus Mihail Udroiu.
Precizările suplimentare aduse de judecător
Judecătorul a arătat că, în esență, decizia CJUE se aplică doar în aceste cazuri și ipoteza de risc sistemic nu poate fi interpretată în abstracto. În plus față de aceste comentarii, judecătorul Mihail Udoriu a făcut o serie de precizări suplimentare pentru sursa citată.
În opinia sa, decizia CJUE poate fi aplicată doar în ipotezele vizate de Convenția PIF. Acest lucru se poate face dacă este vorba de o cauza complexă care implică o anchetă ritmică și îndelungată (iar nu inactivitatea organelor de urmărire penală) în care au fost respectate drepturile fundamentale potrivit tradițiilor și standardelor de rang constituțional specifice unui veritabil stat de drept.
„Decizia CJUE nu vizează nici Directiva PIF și nici ipotezele rezultate din interpretarea art. 67 TFUE ori din art. 52 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, care însă vor trebui avute în vedere în condițiile în care CJUE propune o interpretare de înlăturare sectorială a aplicării mitior lex și de redefinire a principiului legalității incriminării prin raportare doar la fraude grave împotriva intereselor UE. În plus trebuie avut în vedere că este interzisă analogia în aplicarea legii penale, ceea ce împiedică calificarea unor infracțiuni existente în fondul legislativ că fiind ”fraude grave” în considerarea reținerii producerii de ”consecințe deosebit de grave”, spus acesta conform sursei citate.
Rolul Curții Constituționale
În viitor, a spus Mihail Udroiu, va fi rolul Curții Constituționale să evalueze constituționalitatea legii de transpunere a Directivei PIF. El a apreciat că decizia CJUE oferă ocazia CCR să abordeze coerent două aspecte esențiale. Este vorba de stabilirea unei semantici a noțiunii de tradiții constituționale și calificarea forței lor juridice. Apoi, este vorba de definirea reperelor identității constituționale a ordinii juridice interne (un ajutor în acest sens putând fi căutat în jurisprudența Consiliului Constituțional francez).
„Riscul sistemic de impunitate la care face referire CJUE impune o evaluare în concreto iar nu în abstracto”, a punctat acesta.
Deopotrivă, a spus el, trebuie avut în vedere că, față de jurisprudența CEDO, un proces penal cu o durata de 7 ani (durata termenului de prescripție a răspunderii penale pentru fraude contra intereselor financiare a UE) în care se constată inactivitatea organelor de urmărire penală nu satisface exigență unui termen rezonabil că garanție a dreptului la un proces echitabil.