Care este cel mai important proiect implementat în 2023 de către universitatea pe care o coordonați? 

 Mihnea Costoiu: Depinde mult de criteriul de ierarhizare pe care îl aplicăm. Dacă vorbim despre dimensiunea investiției, probabil că este unul dintre proiectele de infrastructură. Însă pentru mine, cred că cele mai importante proiecte sunt fuziunea cu Universitatea din Pitești și lansarea Casei Francofoniei în România. Este adevărat, sunt două proiecte, nu unul. Însă ambele sunt subordonate aceleiași viziuni pe care am lansat-o în urmă cu aproape un deceniu. Anume, dorința de a construi o platformă de cooperare cu industria și cu mediul internațional.

O platformă cu aplicabilitate directă în societate și în industrie. Și ambele proiecte vizează aspecte complementare ale aceluiași obiectiv. Casa Francofoniei deschide drumul pentru un parteneriat de lungă durată cu mediul internațional. Fuziunea cu Universitatea din Pitești oferă universității o amprentă națională. Prin care putem coopera cu industria și putem oferi românilor educație de calitate și industriei soluții inovative. Inclusiv proiectul Euronews Romania face parte din aceeași viziune. Este modul în care am considerat că putem contracara valurile de fake news și putem ajuta românii să se informeze corect. Este o nevoie esențială, în special în perioadă de conflict. 

Motivul din care vorbesc mai degrabă despre „proiecte de viziune” și nu despre clădiri, laboratoare sau altele, este pentru că aceste proiecte de viziune oferă, de fapt, cadrul în care putem dezvolta inițiative mai ample. Realizarea primei conexiuni cuantice din România, prin proiectul RoNaQCI în valoare de 10 milioane de Euro, este doar una dintre realizările ce descind din acest tip de proiecte de viziune. Iar această conexiune este tot rezultatul unei cooperări. 

Care este cel mai mare proiect din cariera dumneavoastră implementat în cadrul instituției în care activați în prezent?

 Mihnea Costoiu: Comunitatea Politehnica București. Este o diferență enormă între o instituție și o comunitate. Dorința mea de când am fost votat în poziția de rector a fost să reamintesc oamenilor că Politehnica București este mai mult decât o instituție, un set de clădiri și regulamente. Este o comunitate. Acest lucru însemnă că ne ajutăm să creștem împreună, că sprijinim inițiativele colegilor, și – cel mai important – că ne asumăm decizii împreună. Este o strategie riscantă, pentru că este greu să creezi acord între oameni. Însă această strategie a dat rezultate foarte bune și vizibile.

Lupta mea a constat în redescoperirea comunității, în afirmarea valorilor sale, în crearea unui alt brand al Politehnicii. Societatea avea nevoie de o universitate puternică și a trebuit să o recreeăm pentru a răspunde acestor necesități. Iar pandemia a fost o perioadă în care comunitatea noastră a excelat și a demonstrat de ce orice acțiune are un succes mai mare când acționăm împreună decât separat. Tind să cred că am ieșit din pandemie mai puternici decât am intrat. Și societatea a avut mult de beneficiat ca urmare a programelor noastre de voluntariat, a proiectelor de cercetare, a inițiativelor umanitare și multe altele.

Ce proiecte sunt prevăzute pentru anul 2024?

 Mihnea Costoiu: Pentru 2024 vom continua fuzionarea și crearea de parteneriate cu universități, institute de cercetare și actori din industrie. Intenția noastră este să avem un impact la nivel de țară. Aceasta înseamnă să livrăm educație de calitate în toate zonele României, dar și să oferim soluții inovative pentru industrie.

România are nevoie de o direcție coerentă pentru educație și industrie, și – pe baza experienței și rezultatelor de până acum – cred că putem oferi o viziune cu soluții pentru aceste nevoi. 

Care sunt cele mai mari provocări cu care v-ați confruntat în ultimul an?

 Mihnea Costoiu: În ultimul an ne-am concentrat foarte mult pe dorința de a integra industria, firmele, angajatorii, în formarea studenților. În mod tradițional, universitățile sunt singurele responsabile pentru formarea tinerilor specialiști. Însă consider că această situație reprezintă un dezechilibru mai amplu. Universitățile sunt cele care asigură cel puțin o parte din finanțare și inițiază contactul cu organizațiile angajatoare pentru a se sincroniza cu piața muncii. Tot universitățile sunt responsabile pentru dezechilibrele care apar pe piața muncii, la nivel de pregătire. Însă cred că este necesar ca și beneficiarii acestui proces de formare – firmele – să fie implicate în procesul de formare.

Așa că ne-am asumat să încercăm un nou model educațional, un model care implică companiile în definirea programelor, în dezvoltarea infrastructurii de care beneficiază studenții și chiar în proiectele pe care le desfășoară aceștia în cadrul facultății. 

A găsi acele prime firme, acei primi parteneri care să depună această muncă de pionierat, să facă investițiile necesare și să se alăture unui proiect mai degrabă experimental, iată cea mai mare provocare a anului. Însă am reușit să găsim un număr important de firme care ni s-au alăturat. Sunt companii importante, mari angajatori, care au înțeles această nevoie și care sunt primul val din ceea ce sperăm că va fi un curent mai amplu. Sunt parteneri alături de care dezvoltăm laboratoare, programe de masterat, proiecte de cercetare și multe alte asemenea inițiative, toate în beneficiul studenților și specialiștilor de pe piața muncii din România. Le transmit felicitări pe această cale pentru dedicația pe care o au dar și pentru curajul de a fi primii.

Ce provocări ați avut în relația cu administrația locală sau centrală? 

Avem o experiență vastă în cooperarea cu administrația și suntem perfect conștienți, la nivel de comunitate, că majoritatea problemelor sunt mai degrabă datorate lipsei comunicării eficiente decât altor motive. Așa că facem eforturi speciale pentru a comunica eficient cu toți partenerii noștri. Avem o cooperare foarte bună atât cu primăria de sector cât și cu Ministerul Educației. Însă, este adevărat, nu pot nega faptul că avem încă dificultăți în implementarea proiectelor noastre în relația cu diferite autorități, în mod special prin lipsa de asumare a deciziilor, birocrația excesivă și lipsa de profesionalism.  Cu noul val de digitalizare, sper să putem rezolva cel puțin o parte din aceste provocări.

Ce sfat i-ați da unui tânăr care este la început de drum într-o carieră similară cu a dumneavoastră? 

Să studieze, să aibă perseverență, voință, și dorința reală de a aduce binele în jurul său de a rezolva o probleme ale societății, de a contribui pozitiv la societate. Cred că sunt elementele fundamentale pentru a putea începe să discutăm despre restul. Fără aceste elemente, nu cred că poate fi construită o carieră pragmatică și reală, ci doar un simulacru. 

Care credeți că vor fi cele mai importante schimbări în domeniul în care activați în următorii 10 ani? 

În contextul în care, conform Forumului Economic Mondial, 60% dintre locurile de muncă ale viitorului nu au fost create încă. Cel puțin 40% dintre copiii care sunt astăzi în grădiniță vor trebui să devină antreprenori pentru a avea orice formă de venit. Cred că urmează o perioadă de schimbări majore. Educația și universitățile vor arăta mult diferit peste 10 ani. 

În primul rând procesul de învățare va fi diferit, mult mai personalizat, mult mai bazat pe tehnologii care acum sunt emergente. În mod clar inteligența artificială va fi utilizată pentru a personaliza curriculum-ul fiecărui student în parte.

În al doilea rând vom începe să vorbim cu adevărat despre „învățarea pe tot parcursul vieții”, o sintagmă care până acum a avut o aplicabilitate restrânsă. 

Viitorul universităților

Cred că universitățile vor înceta să fie instituții în care studenții vin, petrec câțiva ani și pleacă definitiv spre piața muncii. Ele vor deveni comunități profesionale. Oamenii se vor întoarce constant, poate continuu pe toată durata vieții. Ele vor oferi cursuri de formare, dar și mult, mult mai multe tipuri de servicii precum networking, educație antreprenorială, oportunități de finanțare și lansare de spin-off-uri sau start-up-uri. Sunt servicii pe care le oferim și acum și care sunt destul de costisitoare în afara unei universități. 

Nu în ultimul rând, și aici ne întoarcem la începutul conversației, universitățile vor deveni o platformă de cooperare. Un loc de întâlnire între oameni, companii, instituții, centre de cercetare, specialiști talentați și multe altele, cu scopul de a soluționa probleme mai ample ale societății. Perioada pandemiei, în care universitățile din lume au fost angrenate în găsirea de soluții pentru provocările acelei perioade, este un exemplu extrem de relevant pentru cum cred că vor funcționa universitățile viitorului.

În plus, cred că vom avea multă competiție în domeniul educației, competiție care acum este emergentă. Ca rezultat, universitățile care nu sunt pregătite vor dispărea.

Bani. Ce vă spune acest cuvânt? 

Banii sunt doar o bază de date, o modalitate de a ține evidența valorii bunurilor și serviciilor din cadrul unei economii. Bunurile și serviciile reprezintă adevărata economie. Banii doar facilitează schimbul acestora. Scopul meu este să generez bunuri și servicii utile pentru societate și să îi ajut și pe alții să facă același lucru. 

Ce părere aveți despre micromanagement? Care sunt avantajele și dezavantajele lui? 

O scurtă mențiune înainte de a răspunde. Cred că în orice organizație și departament echipa este cea mai importantă resursă. Iar încercarea mea a fost mereu să asamblez o echipă de specialiști de prim rang, oameni talentați și dedicați care să poată crea și livra mult deasupra mediei. Ei bine, această categorie de oameni nu funcționează bine fără autonomie. Iar micromanagementul limitează independența și creativitatea oamenilor.

Ca să răspund foarte pe scurt, micromanagementul poate fi util în anumite situații. Cum ar fi instruirea noilor angajați sau gestionarea proiectelor foarte complexe în care obiectivele sunt extrem de specifice. În afară de aceste situații, în experiența mea, micromanagementul realizat de liderul unei organizații mari dăunează echipei și poate fi util doar pe termen scurt.