Târgurile de maşini profită şi ele de creşterea economică şi îşi rotunjesc veniturile aşteptând cu înfrigurare anul 2007. Pe măsură ce devine mai profitabil, domeniul este din ce în ce mai atractiv şi pentru dealerii auto clasici.

În 2005, în România au fost vândute peste 250.000 de autovehicule noi. Se estimează că numărul tranzacţiilor cu maşini second hand a fost cel puţin la fel de mare, mai ales că destule dintre aceste afaceri nu sunt legalizate sau apar în scripte cu întârziere. Iar dacă atunci când îţi cumperi autoturism nou paşii sunt simpli, atunci când îl iei la mâna a doua, ai de ales între anunţurile de la mica publicitate, informaţiile de la prieteni sau cunoscuţi şi târgurile specializate. În ultimii ani, atuurile acestora (ofertă bogată, posibilitatea redactării actelor pe loc, un oarecare grad de control asupra tranzacţiei) le-au făcut din ce în ce mai căutate.
„La Timişoara, târgul auto funcţionează în incinta Pieţei Mehala şi atrage la sfârşit de săptămână în jur de 300 de autoturisme scoase la vânzare“, spune Ion Ionescu, administratorul pieţei. „În general, se vând bine modele de producţie germană. Bănăţenilor le plac maşinile nemţeşti. BMW şi VW sunt de departe mărcile preferate“, spune Vasile Cotârceanu, vânzător de maşini la mâna a doua.

În celălalt capăt al ţării, la Iaşi, situaţia este similară. „Cele mai comercializate modele sunt cele germane, cărora nu le scade prea mult valoarea la revânzare, şi nu prea au căutare modelele franţuzeşti“, spune analistul auto Dragoş Gaşpar.

Târgul „Romaneşti“ din Craiova are o capacitate de aproximativ 700 de autoturisme şi devine neîncăpător în fiecare zi de luni. „Spaţiul constă în două hectare betonate şi este unul din cele mai mari din ţară. Oricine vrea să expună o maşină trebuie să plătească o taxă de 12 RON pe zi, care nu este mare în comparaţie cu celelalte târguri de specialitate“, spune Gheorghe Călinoiu, director la Administraţia Pieţelor şi Târgurilor Craiova.
La Cluj, târgul de maşini, administrat de firma Ava Comerţ Internaţional, este situat lângă localitatea Floreşti şi este cunoscut sub numele de „Oser“. Numărul mediu de tranzacţii efectuate pe săptămână este de 50-60, dar se poate ajunge şi la 100 de vânzări sau schimburi auto. În Oser sunt preferate autoturismele germane: Volkswagen şi Opel, dar au început să aibă trecere şi maşinile japoneze. Preţurile din Cluj sunt mai bune decât în alte zone ale ţării, explicaţia administraţiei târgului fiind că aici ajung foarte multe autoturisme aduse din vestul Europei.

Cu preţuri bune se laudă şi sibienii. Târgul săptămânal care are loc duminica la ieşirea spre Mediaş, administrat de municipalitate, nu duce niciodată lipsă de clienţi, indiferent de sezon. „Duminica trecută au fost vîndute aproximativ 650 de bilete de intrare pentru maşini. Media generală nu este cu mult diferită“, spune Carmen Câmpean, de la Biroul de Presă al Primăriei Sibiu. Dar cea mai mare piaţă de autovehicule second hand se găseşte în sudul Bucureştiului, pe malul Dâmboviţei, în apropierea podului Vitan. Oficial, funcţionează toată săptămâna, însă marea majoritate a vânzătorilor şi cumpărătorilor vin sâmbăta şi duminica. „Avem cam 22.000 de vizitatori şi cam 2.500 de maşini expuse, din care circa 20% fac obiectul unei tranzacţii, fie aici, pe loc, fie în perioada imediat următoare“, spune Liviu Dobrin, directorul general al Autovit SA, firma care administrează târgul.

Compania, unde asociaţi majoritari sunt Florea şi Cornel Pârvu (cu 71%, respectiv 19%) încasează de la fiecare vizitator trei lei şi de la fiecare maşină între 25 şi 40 de lei, în funcţie de zona de expunere şi de perioada de staţionare. Banii din taxe au adus Autovit un profit de peste 750.000 de euro în 2005. O parte importantă din acesta vine din web site-ul autovit.ro, pe care oricine îşi poate scoate maşina la vânzare prin SMS. Fiecare anunţ publicat costă 1,5 dolari, plus TVA, şi e prezent pe site timp de 15 zile. În 15 decembrie, erau peste 6.500 de anunţuri publicate, ceea ce înseamnă, în medie, cam 400 de anunţuri postate sau 600 de dolari încasaţi pe zi (adică circa 200.000 de dolari pe an).

Dacă unii aşteaptă anul 2007 cu siguranţa că posibilitatea de a înmatricula orice maşină va face ca cifra de afaceri să crească vertiginos, Liviu Dobrin spune că doar din 2008 încolo piaţa se va aşeza într-adevăr pe un trend ascendent. „Anul ce vine va fi unul fluctuant, al experimentelor. Chiar şi taxa specială de înmatriculare, care vrea să descurajeze importurile de maşini vechi, ne poate rezerva surprize, căci nu ştiu cât va rezista la presiunile Uniunii“, spune el.

Totuşi, trăgând cu ochiul la miile de maşini care se vând săptămânal în pieţele de profil şi vrând să fie pregătiţi pentru schimbări, din ce în ce mai mulţi dealeri de maşini noi îşi deschid departamente specializate în buy-back, în intermedieri sau chiar în importuri de second hand. Se pare că fără prea mare succes, deocamdată. „La Iaşi, la unul din cele două saloane organizate anul acesta, au fost expuse şi maşini rulate, dar acestea nu au avut deloc căutare“, spune analistul Dragoş Gaşpar. 

TAXELE LA PRIMA ÎNMATRICULARE NE VOR DA BĂTĂI DE CAP

COSTURILE primei înmatriculări în România se calculează aplicând o taxă care variază, în funcţie de gradul de poluare şi capacitatea cilindrică, între zero euro pe cmc, pentru maşinile hibride, şi doi euro pe cmc, pentru cele non-euro, care se înmulţeşte cu un coeficient de corelare (între 0,9, pentru maşinile mai noi de şase luni, şi 2,7, pentru cele mai vechi de şase ani) şi cu un alt coeficient, de reducere (de la 15%, pentru maşinile mai noi de şase luni, până la 47%, pentru cele mai vechi de şase ani).

DE EXEMPLU, taxa pentru o maşină Euro 4 mai nouă de şase luni şi cu o capacitate cilindrică de 1.000 cmc va fi de circa 115 euro,în timp ce pentru un autovehicul Euro 3 cu 1.500 cmc şi patru ani vechime va fi de circa 1.100 de euro.

Înmatricularea unui Euro 2 de 1.800 cmc şi de peste şase ani vechime costă 3.600 de euro, în timp ce pentru un non-euro de 2.500 cmc ar trebui plătiţi 7.100 de euro.