Belgrad. Ecourile demonstratiilor pro-Milosevici nu s-au stins, cand vestea extradarii a cazut ca un trasnet. Milosevici a fost trimis la Haga. Manifestantii au aparut ca din senin in centru, la fel si fortele de ordine. In zilele din urma, oamenii in uniforma faceau parte din peisaj. La fel, zecile de terase suprapopulate din centru. Vremea era superba, oamenii au iesit la bere. De fapt, sarbilor nu le mai pasa de Milosevici, ci de cum pot trai mai bine, cu mai multi bani in buzunar. In Serbia, salariul mediu nu depaseste 160 DM. Criza economica estompeaza, pentru omul de rand, revansa politica. Decizia de la Belgrad, de extradare a lui Milosevici, a avut la baza un puternic mobil economic: cei circa trei miliarde de dolari promisi de institutiile financiare externe pentru reconstructia unei Iugoslavii distruse de bombardamentele NATO. Comisia Donatorilor si-a dat deja acordul pentru 1,28 miliarde dolari, din care 800 milioane nerambursabili.
Bucuresti. Sumele vehiculate cu nonsalanta de oficialii internationali nasc inca fantasme. De la romanul de rand la inaltii functionari ai statului, toti se gandesc ca poate prindem ceva din banii care vin la Belgrad. Oamenii de afaceri sunt insa mult mai rezervati decat acum doi ani. Atunci, o data cu incheierea conflictului din Kosovo, multi au sperat in miliardele promise pentru reconstructia zonei. Licitatii pentru proiecte mari, firme romanesti care le castiga, furnizari masive de materii prime, chiar si export de forta de munca. Cu ce s-au ales din acestea? Cu prea putin.
„Romania a tinut cel mai dur embargo. Politica Romaniei a fost gresita si tot Romania a platit pentru asta. Era pe lista de embargo si ceara de lumanari”, povesteste Ljubomir Milojkovic, de la firma romano-iugoslava Rycom. Pierderile Romaniei cauzate de embargo si de blocarea Dunarii sunt apreciate la un miliard de dolari de catre Asociatia Nationala a Exportatorilor si Importatorilor din Romania (ANEIR).
„Reconstructia a aparut ca un balon frumos in tot spatiul fostei Iugoslavii. Interesul nostru este evident, avand avantajul tarii limitrofe. Insa la licitatiile internationale nu avem sanse in fata occidentalilor si a firmelor sarbesti, care tin sa fie contractorii principali. Important e ca Romania sa fie pregatita pentru subcontractare”, spune Gabriel Arteni, consilier pe zona Balcanilor Occidentali la Ministerul Afacerilor Externe.
Cine da banii are si prima sansa
In toata aceasta perioada, balonul promisiunilor facute de Occident s-a dezumflat si pentru iugoslavi. Ljubomir Milojkovic spune ca „pana acum au intrat in Iugoslavia foarte putin bani comparativ cu promisiunile. Din donatiile de pana acum cea mai mare parte, aproape 70%, au fost destinate sistemului energetic iugoslav care este la pamant dupa bombardamente. De fapt, mai mult s-a facut import de energie”. Iar din putinul care a venit, romanii nu au prins mai nimic. Licitatia pentru mult trambitata curatare a cursului Dunarii de resturile podurilor bombardate in conflictul de acum doi ani a fost adjudecata de un consortiu de firme danezo-ungar. Ungurii au mari sanse sa prinda si contractul de reconstructie a unuia dintre podurile distruse. Multi romani de rand sunt multumiti sa prinda cate un contract de ziler in agricultura vecinilor, platit cu 5 – 10 DM/zi.
In mediile iugoslave se spune ca au sanse mari sa prinda contracte firmele din tarile care contribuie cu bani la Conferinta Donatorilor. Partea leului va reveni firmelor din statele puternice, care vor gestiona contractele. Nu este o noutate aceasta stare pentru tarile est-europene. Una dintre conditiile clare pentru acordarea de fonduri nerambursabile de catre UE este, de pilda, achizitionarea de echipamente, servicii sau tehnologie numai din tarile comunitare sau candidate. Dar jocurile le fac occidentalii, finantatorii, pana la urma. „Investitiile romane din Iugoslavia sunt cu totul nesemnificative, din cauza situatiei dificile din ultimii zece ani”, precizeaza Stefan Glavan, ambasadorul Romaniei la Belgrad.
Firmele romanesti au incercat sa intre in afaceri de reconstructie a zonei. Nu au fost scutite sa dea comisioane pe sub masa pentru a castiga subcontracte. „Nu e un lucru necunoscut ca Bruxelles-ul nu e doar capitala UE, ci si capitala ciubucurilor europene. Bucurestiul apare in topul coruptiei europene, dar sa ne fereasca Dumnezeu de coruptia comunitara”, declara suparat Mihai Ionescu, secretar general ANEIR si presedinte GARB (Grupul de Actiune pentru Reconstructia Balcanilor). Acesta afirma ca, de exemplu, „in ultimele zile tocmai s-a incheiat depunerea de oferte pentru un ajutor nerambursabil de zeci de mii de tone de ingrasaminte si produse agricole din fonduri UE. A trebuit sa acceptam oferta venita prin intermediari – firme din UE – si sa fim subcontractanti. Ceea ce a crescut costurile finale cu 20%. Acest procentaj intra in buzunarele intermediarilor si acopera comisioanele functionarilor europeni care vor facilita castigarea licitatiei”.
Mafia iugoslava sperie firmele romanesti
Si daca nu este coruptia europeana, este mafia iugoslava. Multi oameni de afaceri romani considera ca piata din tara vecina are un potential urias, dar si un grad mare de risc. Exista firme care au livrat marfa si nu si-au mai vazut banii pe ea niciodata. „Din pacate, nu am reusit sa intram pe piata. Am avut contacte, dar s-au dovedit nesigure. Nu putem sa livram produsele fara sa cerem bani in avans. S-a format o clica de mafioti, care, ca si la noi, opereaza pe piata”, sustine Gheorghe Neag, director Lafarge Aghires Cluj. Schimburile comerciale se desfasoara, in principal, prin contracte clasice de export-import, cu masuri sporite de garantare a incasarii contravalorii marfurilor romanesti: garantii bancare externe, acreditive deschise prin banci sigure si cu credibilitate.
Blocarea Dunarii a cauzat pierderi uriase companiilor din Romania. Promisele compensatii financiare nu au mai venit niciodata, in vreme ce transportul ramane in continuare blocat. Podul de pontoane de la Novi Sad, deschis saptamanal pentru trecerea barjelor, are taxe prohibitive pentru Romania. Din contra, Bulgaria si Ucraina au obtinut renuntarea la taxe, la schimb cu cedarea unor creante. Si transportorul rutier ii defavorizeaza pe romani, care platesc 150 DM pentru cartea verde valabila o luna de zile, numai in Iugoslavia.
Contactele de afaceri trebuie cladite de la zero
Cu prudenta, afaceri s-au facut. Fata de momentul de criza din 1995, cauzat de embargo, cand schimburile comerciale scazusera la numai 25 de milioane de dolari, in 2000
s-a atins un nivel de 200 milioane de dolari, cu o evolutie similara in acest an. Iar aproape 80% din aceasta suma reprezinta export romanesc in actuala Republica Federativa Iugoslavia (RFI), preponderent materii prime (petrol si produse derivate, metalurgice, materiale de constructii, cherestea). Totusi, valoarea schimburilor cu Iugoslavia are o pondere extrem de mica, de 1,9% in totalul tranzactiilor cu exteriorul.
Pe de alta parte, sarbii isi sustin cauza, incercand sa incurajeze propriile exporturi. Se lovesc de o problema tehnica. Intre cele doua tari nu a putut fi incheiat deocamdata un acord de liber schimb, Iugoslavia nefiind inca membra a Organizatiei Mondiale a Comertului. Aceasta situatie mentine taxe vamale destul de ridicate. Daca Iugoslavia le-a redus cu 10%, actualul nivel osciland intre 0 si 30%, de partea cealalta a granitei taxele descurajeaza. „Este mare pacat sa se importe in Romania produse din cupru tocmai din India sau Chile, din Peru sau Zambia, Africa de Sud, cand exista acest cupru in fata usii, la granita. Se asteapta o jumatate de an un vapor din India, care sa aduca sarma de cupru pentru generatoarele de la Electroputere Craiova, cand un TIR din Iugoslavia poate ajunge de 12 ori mai repede”, subliniaza Liubisa Vagner, consilierul economic al Ambasadei Iugoslaviei la Bucuresti. Iosif Babuskovski, patronul unei firme care importa ciocolata, biscuiti si alte dulciuri din Iugoslavia, se plange ca taxele vamale ii afecteaza afacerea, acestea variind intre 30 si 40%. r
Pe de alta parte, cursul valutar influenteaza defavorabil contractele exportatorilor romani. La noi conduce dolarul american, in Serbia etalon este marca germana, la noi in cadere fata de USD. Diferentele de curs duc la pierderi de 15%, conform lui Aurel Elcean, director economic la Armatura Cluj-Napoca, o societate care are mici contracte de cateva mii de marci, in Iugoslavia. r
Actorii pietei s-au schimbat, atat de o parte a granitei, cat si de cealalta. Intreprinderile romanesti, precum Solventul, nu mai exista. Din vechea cooperare, practic, nu au mai ramas decat cateva conducte care leaga Timisoara de Pancevo, inutilizabile. Nici firmele sarbesti nu mai sunt aceleasi: unele se privatizeaza, altele sunt pe butuci din cauza embargoului. Se asteapta mult de la noua lege a privatizarii si de la cea a investitiilor directe. S-au desfiintat si fostele unitati de comert exterior din cele doua tari. Iar Belgradul a pierdut, prin destramarea federatiei, rolul de coordonator al activitatii de comert exterior pentru toate republicile. r
Contactele au trebuit cladite de la zero, cu fiecare regiune. Camera de Comert Romania-Iugoslavia de la Bucuresti s-a desfiintat acum doua luni. Firmele incearca sa se adreseze acum Ambasadei RFI la Bucuresti, pentru a stabili contacte cu parteneri sarbi. Ambasada nu poate tine loc de camera de comert, iar misiunile economice sau targurile nu pot suplini nici ele absenta acesteia. Un proiect care parea mort, conducta titeiului din marea Caspica, ar lega Constanta de Trieste, a revenit pe mesele oficialilor. r
Deocamdata, UE finanteaza studii de fezabilitate, dar este greu de spus cat va cantari decizia politica si cat cea economica. Pentru Romania, acest proiect ar aduce investitii directe pe tronsonul Pitesti – Timisoara, dar mult mai importante sunt efectele indirecte: prelucrarea titeiului de catre rafinariile din tara, cu posibilitati de export. Alte proiecte derulate in cadrul Pactului de Stabilitate se refera la construirea tronsonului de autostrada Bucuresti – Constanta si ridicarea podului peste Dunare intre Romania si Bulgaria. r
r
Riscurile afacerilor in zona iugoslavar
• Tunuri cu marfuri livrate si neincasater
• Pierderi din diferentele de curs – costurile se raporteaza la dolar, in vreme ce incasarile din Iugoslavia se raporteaza la marca germana (slaba la noi)r
• Aranjamente pe sub masa pentru licitatiir
• Legislatie instabila.r
r
Investitiile firmelor iugoslave in Romania 1991 – 2000r
r
TaratNr. companiitCapitaltPondere total r
tt(mil. USD)tinvestitii strainer
Iugoslaviat621t17,5 t0,27%r
Sursa: ONRCr
r
Schimburile comerciale dintre Romania Si Tarile Ex-Iugoslave r
r
TaratExport (mil. USD)tImport (mil. USD)r
t1999t2000tCrestere 2000t1999t2000tCrestere 2000r
tttfata de ‘99(%)tttfata de ‘99(%)r
Iugoslaviat86t138t60t55,6t65t17r
Sloveniat43t55t28,5t46,5t55t19r
Croatiat12,8t19t50t5,7t3,7t-35r
Bosnia-Hertegovinat11t13t15t6,3t11,4t81r
Sursa: MAEr