Banca de dezvoltare inseamna sursa de credite de investitii in conditii mai avantajoase decat cele oferite de bancile comerciale. Banca pentru Comert si Dezvoltare a Marii Negre este o asemenea sursa, iar in conditiile foamei de capital de pe piata romaneasca, numele ei ar trebui sa figureze in agenda oricarui om de afaceri. De promovarea serviciilor ei ar trebui sa se ocupe in primul rand propriul departament de PR, dar, in egala masura, si institutiile statului roman, mai exact Ministerul Finantelor, Ministerul Afacerilor Externe si BNR. Nimic din toate acestea nu se intampla. Banca si serviciile ei sunt necunoscute. Daca ar fi vorba despre o banca privata, nici o problema. Pe banii lui, fiecare isi stabileste strategia cum doreste. Dar la capitalul Bancii pentru Comert si Dezvoltare a Marii Negre participa statul roman. In conturile bancii sunt si bani publici romanesti, iar misiunea ei este aceea de a credita proiecte de investitii in tarile fondatoare.
Ca un scurt istoric, Banca pentru Comert si Dezvoltare a Marii Negre si-a inceput efectiv activitatea in iunie 1999, iar primul proiect a fost aprobat in luna noiembrie a aceluiasi an. Membrii fondatori sunt cele 11 state ce alcatuiesc Pactul de Cooperare Economica al Marii Negre (PCMEN), respectiv Romania, Grecia, Federatia Rusa, Turcia, Bulgaria, Ucraina, Albania, Armenia, Azerbaijan, Georgia si Moldova. Banca a fost infiintata ca pilon financiar al PCMEN. Capitalul initial este de un miliard DST (1.302.910.000 USD), iar ponderea fiecarei tari este urmatoarea: Grecia, Federatia Rusa si Turcia cate 16,5% (165.000 de actiuni fiecare), Bulgaria, Romania si Ucraina cate 13,5% (135.000 de actiuni fiecare), Albania, Armenia, Azerbaijan, Georgia si Moldova cate 2% (20.000 de actiuni fiecare). Din capitalul detinut de fiecare tara, 30% reprezinta capital efectiv subscris, iar 70% contributie neachitata, dar aflata la dispozitia bancii. Partea noastra este de 175.893.000 USD. Unul dintre guvernatori este roman (ministrul finantelor Mihai Tanasescu), avem si un viceguvernator (Cristian Diaconescu, angajat al Ministerului Afecerilor Externe, un director-adjunct (angajat al BNR) si un vice-presedinte. Guvernatorii si directorii sunt platiti pentru fiecare sedinta la care iau parte.
Proiecte modeste la sume modeste
Proiectele finantate in Romania sunt de mica anvergura. O linie de credit de zece milioane USD pentru sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii derulata prin BancPost, o linie de credit de patru milioane USD pentru Demir Bank, destinata refinantarii exporturilor, si 15 milioane USD pentru Termoelectrica.
Prestatia modesta este explicata de Valentina Siclovan, vicepresedinta bancii, prin data relativ recenta la care a fost infiintata banca, lipsa fondurilor pentru publicitate, lipsa de cunostinte in materie de alcatuire a unui dosar de creditare a celor ce au incercat sa obtina imprumuturi.
La capitolul promovare, intr-adevar situatia este dramatica. Incercand sa aflam ce este cu aceasta banca, MAE (care are in structurile de conducere ale bancii un viceguvernator platit pe sedinta) ne-a furnizat un material naucitor, din care reiese ca institutia financiara a finantat 74 de proiecte in valoare de 800 de milioane USD. In realitate, banca a finantat 22 de proiecte de investitii si 17 operatiuni de comert. Valoarea acordurilor incheiate este de 166,7 milioane USD, din care zece milioane USD sunt bani efectiv imprumutati. Bun, daca nu stie MAE, poate stie BNR. Nu am primit nici un raspuns. La Ministerul Finantelor, tacere. Singura sursa demna de incredere este insasi banca, numai ca ea este prinsa in cercul vicios alimentat de obtuzitatea institutiilor romanesti si a lipsei banilor pentru reclama.
Codasii la plata cresc dobanzile
Culmea este ca Romania este o foarte buna platnica a contributiei ce-i revine. Albania, Armenia, Azerbaijan, Georgia si Moldova au uitat de mult sa plateasca. Amnezia lor ar putea scoate banca de pe piata. Pentru finantarea proiectelor, pe langa sursele proprii, atrage si fonduri de pe pietele financiare. In conditiile in care arieratele la plata contributiei sunt mari, dobanzile pe care le obtine la imprumuturile de pe pietele financiare sunt dezavantajoase. In consecinta, creditele pe care la randul ei le acorda sunt prea scumpe pentru investitori.
