Numeroşi chinezi au ajuns să conducă în România, discret, firme cu afaceri de zeci de milioane de euro. Sunt implicaţi nu doar în comerţul pestriţ din angrouri, ci şi în domenii precum turism sau construcţii.
De cele mai multe ori, pe chinezii din România îi asociem, automat, cu muncitorii necalificaţi resemnaţi cu un salariu de două sute de euro şi obligaţi să muncească la negru. Sau cu şefii de tarabe din complexurile Europa şi Dragonul Roşu, vânzătorii de marfă ieftină, proastă şi fără factură.
Există însă şi excepţii, oameni veniţi din China în urmă cu cel puţin zece ani şi care au ajuns să profite de avantajele capitalismului într-atât încât acum rulează afaceri de zeci de milioane de euro. Majoritatea şi-au făcut „încălzirea“ tot în comerţul cu haine, încălţăminte şi jucării contrafăcute şi, chiar dacă au ajuns la cu totul alt nivel, şi-au păstrat, adesea, obiceiurile din acea perioadă. Prin urmare, când îi suni, acţionarii îţi vorbesc într-o română uşor inteligibilă, până le zici că vrei să cunoşti detalii de business, moment în care realizează subit că nu mai pot comunica decât în limba maternă; apoi, doar circa 1% din companiile chinezeşti de la noi au site. Nu e de mirare, deci, că, odată pornit în căutarea lor, sunt frecvente cazurile în care descoperi că firme cu venituri de milioane de euro au sediul în apartamente din cartierele mărginaşe ale oraşelor mari. „În general, sunt certaţi cu legea şi preferă să se izoleze. Sunt şi unii corecţi, dar de multe ori şi acestora le este foarte frică să iasă în evidenţă în vreun fel“, explică acest comportament Florea Dumitrescu, preşedintele Asociaţiei de Prietenie România-China. „Încă le este frică să nu fie deportaţi dacă sunt descoperiţi cu nereguli“, se amuză un angajat de la Oficiul Român pentru Imigrări.
Afaceri prospere pe două roţi
Una dintre cele mai cunoscute companii deţinute de cetăţeni chinezi în România este producătorul hunedorean de biciclete şi componente DHS (pe larg, companiile Eurosport DHS, Bike Parts şi DH Sport), a soţilor Yang Xi şi Niu Guanghui. Acesta din urmă avea în ţara-mamă o afacere de producţie de scutere. Acum, este responsabil pentru cele mai multe din bicicletele care vă fac, poate, cu ochiul în hipermarketuri, în primul rând datorită preţurilor mici (începând cu 310 lei). Ca dovadă că nu întotdeauna chinezii sunt responsabili de chilipirurile de calitate îndoielnică de pe piaţă, în portofoliul firmei se regăsesc şi modele Premium, de până la 6.600 de lei. Din 2008, producătorul german de biciclete şi scutere Prophete GMBH a achiziţionat 40% din acţiunile Eurosport DHS, contra sumei de 1,3 milioane de euro şi a şansei de a-şi distribui marfa în afara României.
Un singur concurent de seamă are pe piaţa autohtonă: Rich Sport, deţinută, surprinzător, tot de un cetăţean chinez. „Tatăl meu avea o fabrică de biciclete acasă, iar pregătirea mea la facultatea de ştiinţe economice şi politice din Japonia m-a ajutat foarte mult în acomodarea şi înţelegerea economiei României“, povesteşte proprietarul Jiang Xiaohua despre venirea aici, în urmă cu peste un deceniu. „Privind înapoi în 1997, când am făcut prima călătorie de afaceri în România, cred că motivul principal care m-a determinat să mă mut aici a fost potenţialul pieţei, dar a contribuit şi faptul că mi-au plăcut foarte mult ţara şi oamenii, mi se păreau serioşi şi harnici“. Şi acum, 12 ani mai târziu, e de părere că a colaborat foarte bine cu furnizorii şi clienţii români. Totuşi, potrivit datelor oficiale, are pe rol 12 procese, în toate din postura de reclamant. Per total, compania îi merge bine, dovadă că furnizează produse pentru cele mai mari lanţuri de hipermarketuri, iar până la finalul anului următor are în plan deschiderea a şase noi magazine în ţară.
Până anul trecut, mii de chinezi au intrat în România cu contracte temporare de muncă, aduşi aici de oameni de afaceri români cărora le ajunseseră la urechi pretenţiile salariale reduse ale locuitorilor celui mai populat stat de pe glob. Paradoxal, companiile chinezeşti nu s-au arătat dornice să angajeze numai conaţionali, aşa cum ar fi fost de aşteptat. „Firmele mici încearcă, în limita posibilităţilor, să funcţioneze doar cu cetăţeni chinezi, dar la companiile mijlocii şi mari structura personalului este majoritar locală, aşa cum procedează toate marile companii occidentale de aici“, spune Gabriel Ghelmegeanu, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie România – China. De altfel, Jiang Xiaohua spune că, şi în cazul societăţii sale, din cei 86 de angajaţi, 56 sunt români.
Infracţiuni mici şi multe
La începutul lunii februarie, poliţiştii bihoreni porneau urmărirea penală împotriva unui cetăţean chinez, proprietarul unui magazin celebru în zonă, pentru o evaziune fiscală de aproape un milion de lei. Aceeaşi valoare o avea şi prejudiciul adus acum ceva timp de alt chinez, Yoan Shaoping, de 59 de ani, prin nedeclararea veniturilor obţinute de pe urma a 14 importuri de marfă. Cazuri ce par nesemnificative sunt, totuşi, relevante pentru tipul de business practicat de unii dintre chinezii stabiliţi aici. Potrivit unui raport al Moneyval (Comitetul pentru Evaluarea Măsurilor de Combatere a Spălării Banilor), chinezii ocupă primul loc în clasamentul infracţiunilor financiare din România comise de cetăţeni străini.
Lângă Piaţa Victoriei din Capitală au sediul două companii chineze: divizia locală a operatorului aerian Hainan şi agenţia de turism Panda Travel, înfiinţată de cetăţeanul chinez stabilit în România, Huang Yajun. Aceasta are venituri de peste două milioane de euro în 2008.
Înainte, erau concentraţi în Bucureşti. Acum s-au răspândit peste tot, mai ales în Braşov, Neamţ şi Buzău.
Florea Dumitrescu, preşedinte, Asociaţia de Prietenie România-China
Firme de top
Milioane euro
cifră de afaceri profit net
Businessul Holdingului F&J se bazează pe brandul de electrocasnice Vortex, cel mai ieftin de pe piaţă. Grupul deţine şi companii în industria lemnului – Lemnking – sau în cea vestimentară – Gentrade.
Trebuie avut în vedere faptul că, atât în cazul F&J, cât şi în cel al DHS, sumele prezentate reprezintă totalul indicatorilor financiari ai mai multor firme reunite în acelaşi grup – cinci, în primul caz, trei, în cel de-al doilea.
10.000 este numărul aproximativ al chinezilor care locuiesc în România cu forme legale. Aşa cum arată şi tabelul din pagina alăturată, acesta este, în mare, şi numărul firmelor înfiinţate, din 1991 şi până acum, de cetăţeni chinezi.
