Averile reunite ale celor 300 cei mai bogaţi români reprezintă anul acesta circa 18,3% din PIB. Cu toate acestea, statul nu poate spera că va pune mâna decât pe foarte puţini din aceşti bani, întrucât oamenilor de afaceri le rămân multe portiţe deschise prin care îşi pot feri veniturile de impozitare.

 

Deşi nu are decât 39 de ani, Cornel Penescu, patronul PIC, se gândeşte deja la momentul retragerii şi la… pensia de stat. „Toate veniturile mele sunt încasate legal. Am un salariu de 3.500 de euro şi plătim impozitele ca atare. Nu poţi să ştii niciodată ce se va întâmpla. E mai bine să ai pensia asigurată. {i fratele meu, şi soţia îşi primesc, la fel, veniturile pe salarii“, arată patronul PIC. Dar el este excepţia care întăreşte regula. Pentru că, cei mai mulţi dintre cei întrebaţi, când a venit vorba despre resursele proprii, au devenit foarte reticenţi.
Ca şi caracteristică generală, milionarii îşi controlează cuvintele şi se tem să nu provoace scandal. În fond, orice informaţie prost plasată le poate „taxa“ averea. Sunt foarte puţini cei care recunosc pe faţă că „trişează“ cu plata impozitelor. Off-record se plâng de statul care ia cu mai multe mâini şi care nu îi ajută să facă producţie.

Dispariţia, de la începutul anului viitor, a unei breşe foarte largi prin care numeroase firme beneficiau de sistemul de impunere de 3% aplicat asupra veniturilor, indiferent de nivelul lor, îi va obliga pe foarte mulţi dintre oamenii de afaceri să îşi regândească modalităţile de a evita plata impozitelor către stat. La aceasta, se adaugă şi limitarea impusă în cazul utilizării contractelor de consultanţă, care va determina nevoia de a identifica noi soluţii de „optimizare fiscală“. „Unele dintre acestea nu se pot justifica decât în contextul unor venituri însemnate, pentru care diferenţele de un punct procentual reprezintă sume importante“, spune Justinian Cucu, Global Tax Management. Printre soluţiile care se prefigurează este cea care presupune încetarea distribuirii profitului realizat, evitându-se plata impozitului pe dividende. În schimb, profitul respectiv va putea fi utilizat cu titlu de capital social la înfiinţarea unei societăţi comerciale într-unul dintre statele mai permisive în ceea ce priveşte cheltuielile deductibile, unde, spre exemplu, achiziţionarea unui iaht nu este exclusă din start din categoria cheltuielilor deductibile, sau unde impozitul pe profit ori pe dividende este mai mic. O altă soluţie aflată la îndemâna milionarilor, fie ei din Topul 300 Capital sau cei ascunşi în spatele altor nume, este aceea a creării de societăţi satelit în jurul celei iniţiale, care să îşi menţină calitatea de plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor în cadrul plafonului de 100.000 de euro.

Din câte se pare, moda încasărilor veniturilor pe dividende nu a dispărut, încă, şi va fi folosită şi anul viitor de milionari. De asemenea, se prefigurează o nouă tendinţă: împrumutul pe care îl acordă patronul firmei sale din străinătate, cu termen de restituire foarte îndelungat. La acestea se mai adaugă comisioanele, o altă formă mascată de a încasa venituri fără să plăteşti impozit. „Există suficiente mecanisme prin care pot evita să plătească cei 16%, impozit datorat pentru dividende sau pe câştigul din transferul titlurilor de participare, cel mai simplu fiind ca profiturile să fie transferate în jurisdicţii fiscale mult mai permisive. Desigur, există riscuri inerente, dar, deocamdată, organele fiscale româneşti nu au abilităţile necesare pentru a demonta astfel de mecanisme şi a pune probleme milionarilor“, crede Gabriel Sincu, senior tax manager la RSM Hemmelrath.

„Marii câştigători ai modificărilor aduse Codului fiscal sunt oamenii de afaceri care au investit în imobiliare. Un impozit de 1-3% le va da ocazia să le râdă în nas muritorilor de rând care plătesc cota unică de 16%“, punctează, în încheiere Sincu. 

Plăţi mai mari

«Mare parte din firmele din grupul TEF depăşesc pragul unei cifre de afaceri de 100.000 de euro. Anul viitor voi fi obligat, deci, să plătesc un impozit de 16% pe profit, faţă de 3% pe cifra de afaceri.»

Dan Tolea, patron, împreună cu familia al peste grupul TEF

Un bun contribuabil

«Întotdeauna mi-am plătit impozitele către stat. Când ajungi la un anumit nivel de venit, chiar nu mai contează cât trebuie să dai statului. Veniturile mi le încasez pe salariu şi pe dividende. Trebuie să am de unde să primesc şi eu o pensie.»

Cornel Penescu, patron grupul PIC

Moda dividendelor

«Noi am preferat, cel puţin până anul trecut, ca tot ce avem să investim în dezvoltare. Dar pentru că 2005 a fost un an bun, am început şi noi, în sfârşit, să ne planificăm încasarea de dividende. {i pentru anul viitor, cred că vom rămâne la această opţiune.»

Florin Anghel, patron Fibec Holding

Banii pe faţă

«La câţi muncitori am, nu am cum să mă mai apuc să nu mai plătesc taxe statului. Eu fac afaceri aici, în România. Nu m-am gândit să scot profitul afară, deşi ar putea fi o soluţie. Majoritatea firmelor mele plătesc TVA şi impozit pe profit.»

Ioan Olaru, patron grup Oligolpol

Categorii de milionari

• Când spunem milionari, ne referim la acei oameni de afaceri care, prin diferite mijloace, au acumulat capital, pe care
l-au investit în una sau mai multe afaceri, de unde primesc venituri sub formă de dividende.

• Tot milionari sunt şi aceia care au dezvoltat o afacere, au adus-o la un nivel foarte înalt şi o vând unei corporaţii multinaţionale, dornice să intre pe piaţă sau să îşi consolideze poziţia. „Fondatorii“ îşi vând participaţiile şi obţin venituri sub formă de câştiguri de capital.

• O altă categorie este reprezentată de cei care au investit în proprietăţi imobiliare. Dată fiind creşterea foarte mare din ultimii ani a domeniului imobiliar, şi averile celor care au pariat pe real-estate au crescut corespunzător. Prin vânzarea acestor proprietăţi, ei obţin venituri din transferul dreptului de proprietate.