Malcolm Gladwell, unul dintre autorii la modă, argumentează în cartea “Outliers“ că succesul ţine mai ales de o serie de factori externi, şi nu doar de talentul şi calităţile personale ale fiecăruia.
Doi dintre aceşti factori sunt perioada în care ne naştem şi schimbările majore din economie şi societate. Fără să cunosc componenţa topului celor mai bogaţi români în 2010, dar aplicând teoria lui Gladwell cu câteva ajustări “culturale“, îndrăznesc să cred că mulţi dintre cei situaţi în prima parte a clasamentului sunt născuţi între 1950 şi 1960, ceea ce înseamnă că la Revoluţie aveau între 30 şi 40 de ani. Adică, se aflau la vârsta la care erau încă destul de tineri pentru a-şi asuma riscul unei afaceri pe cont propriu, dar aveau deja suficiente relaţii şi experienţă pentru a putea lucra cu “sistemul“ şi a beneficia de pe urma haosului administrativ şi a lipsei de concurenţă din piaţă.
Majoritatea oamenilor de afaceri din această generaţie au muncit extrem de mult şi au reuşit să construiască companii importante, acumulând averi uriaşe. Astfel, conform teoriei lui Gladwell, putem spune că succesul milionarilor noştri se datorează în mare măsură oportunităţilor oferite de schimbările aduse de Revoluţie şi vârstei pe care aceştia o aveau la începutul anilor ’90.
Aş vrea să reţinem pentru moment această idee şi să revenim la subiectul articolului, întrebările la care am fost rugat să răspund fiind legate de atracţia pe care a reprezentat- o piaţa imobiliară pentru oamenii de afaceri şi cum a afectat criza averile acumulate în ultimii 20 de ani. Pentru a înţelege atracţia pentru acest sector, am analizat structura investiţiilor imobiliare din România şi le-am împărţit în trei categorii: 1. Achiziţii făcute pentru că “era ieftin“ (uneori, aproape pe gratis) şi rezultate în urma unor tranzacţii cu statul, mai ales în perioada 1990-2000; 2. Investiţii speculative, cu precădere în terenuri a căror valoare creştea aproape trimestrial în perioada 2000- 2007; 3. Investiţii pentru dezvoltare, din păcate cele mai puţine ca pondere, demarate mai ales în ultimii trei-patru ani.
Ponderea cea mai mare au avut-o, din păcate, investiţiile din primele două categorii, investiţii speculative, făcute cu scopul de a obţine un profit rapid, cumpărând ieftin şi revânzând mai scump. Investitorii români aveau acces la informaţii prin care puteau cumpăra ieftin (mult sub valoarea de piaţă) proprietăţi valoroase pe care apoi le vindeau către dezvoltatori imobiliari internaţionali cu experienţă şi pricepere, aceştia urmând să aducă valoare prin dezvoltarea de proiecte noi. Criza severă prin care trecem ar putea schimba însă semnificativ datele problemei, odată cu scăderea interesului dezvoltatorilor internaţionali, pe fondul dispariţiei cererii locale, lipsei finanţărilor şi instabilităţii economice şi politice. Pentru că nu au vândut la timp, mulţi oameni de afaceri români au rămas cu portofolii de proprietăţi imobiliare a căror valoare a scăzut dramatic în ultimele 18 luni.
Aş argumenta chiar că, în lipsa cererii şi a priceperii în dezvoltarea de proiecte imobiliare, multe dintre proprietăţile acumulate în ultimii ani (mai ales terenuri) au acum o valoare aproape de zero. Cu siguranţă, ştiind cum să extragă valoare dintr-un climat favorabil, milionarii noştri au avut succes profesional în ultimii 20 de ani şi au creat adevărate imperii. Cred însă că, de acum înainte, pentru a-şi păstra averile şi a continua să crească, aceiaşi milionari trebuie să facă schimbări majore în modul în care fac afaceri, să adauge valoare, şi nu doar să o extragă, să dezvolte, nu doar să speculeze şi, mai ales, să accepte schimbarea.
În încheiere, m-aş întoarce la ideea cu care am început acest articol, la rolul important pe care l-a jucat vârsta în obţinerea succesului de către milionarii actuali. Astfel, paradoxal, acelaşi factor care a avut un rol determinant în succesul generaţiei actuale de milionari români ar putea fi şi o cauză principală pentru eşecurile care ar putea urma, deoarece mulţi dintre aceştia se apropie de 60 de ani, vârstă la care schimbările majore sunt mult mai greu de acceptat şi implementat. În concluzie, după douăzeci de ani de succes şi o criză extrem de severă, milionarii români sunt acum puşi în faţa primului test real de pricepere în afaceri. Miza? Pentru unii – conservarea afacerilor, pentru alţii – poate chiar supravieţuirea.
Bogdan Georgescu, managing partner Colliers International Romania