Un sistem construit cu mii de procesoare şi co-procesoare Intel a fost numit cel mai puternic supercomputer din lume în cadrul celei de-a 41-a ediţii a Top 500 supercomputere.
Construit pentru Centrul Naţional de Supercomputing din Guangzhou, China, sistemul “Milky Way 2” include 32.000 de procesoare cu 12 nuclee Intel Xeon E5-2600 v2, bazate pe arhitectura Ivy Bridge, şi 48.000 de co-procesoare Intel Xeon Phi, având o putere totală de 17,8 MW. Nu numai că este cel mai rapid, dar este şi unul dintre cele mai eficiente sisteme din Top 500. Sistemul foloseşte “o arhitectură neo-eterogenă”, în care arhitectura hardware are mai multe clase de capabilități de computing, ce sunt accesate de un model de programare comun, fluidizând procesele de optimizare și dezvoltare – un avantaj care nu este posibil atunci când e folosită o combinaţie între un accelerator CPU și unul GPU.
Performanţa sistemului şi eficienţa energetică se datorează folosirii viitoarei game de procesoare Intel Xeon E5-2600 v2, bazată pe procesul de fabricaţie pe 22nm. Pe lângă “Milky Way 2”, aceste procesoare se găsesc şi în alte două sisteme din Top500: în cel de pe locul 54, cu 557 TFlops şi cel de pe locul 329, cu 139 TFlops, parte a programului de “livrare timpurie” al Intel pentru a echipa supercomputerele clienţilor. Produsele vor fi disponibile începând cu următorul trimestru şi vor avea 12 nuclee şi frecvenţe de ceas de 2,7GHz, oferind performanţe de259 GFlops per socket şi o creştere de 56% faţă de generaţia anterioară.
Peste 80% (403 sisteme) dintre supercomputerele din actualul Top 500 sunt bazate pe procesoarele Intel. Tehnologiile Intel se găsesc în 98% dintre supercomputerele care apar pentru prima dată în top. Ediţia din luna iunie a topului numără 11 sisteme cu co-procesoare Intel Xeon Phi, inclusiv clasa de sisteme Petaflops, precum “Milky Way 2”, cu o performanţă de 54,9 PFlops şi “Stampede” cu 8,5 PFlops.
TOP 500 supercomputere este realizat de Hans Meuer de la University of Mannheim, Erich Strohmaier şi Horst Simon de la U.S. Department of Energy’s National Energy Research Scientific Computing Center, şi de Jack Dongarra de la University of Tennessee. Raportul complet poate fi găsit la https://www.top500.org/