Este revelatoare pentru câteva lucruri. În primul rând, reţeta conţinutului editorial „senzaţional“, care caută să atingă mai mult emoţiile decât raţionalul oamenilor, şi raritatea informaţiilor financiare care pot produce oamenilor astfel de „trăiri“ fac să fie selectate şi desemnate drept „ştiri economice de tabloid“ doar acele evenimente suficient de „grave“ pentru a provoca indignări sau extazuri în masă. Pentru politicienii populişti, tabloidele ar trebui să fie lectură obligatorie dacă vor să afle care sunt cele mai sensibile coarde economice ale maselor! Ar trebui să fie şi mijloc principal de comunicare al unor măsuri pe care ar vrea să nu le bruieze deloc analiza serioasă sau logica economică corectă. Probabil sunt şi una, şi alta.
Am fost curioasă să văd ce scrie presa tabloidă despre majorarea salariului minim la 1.000 de lei de anul viitor, anunţată de premierul Victor Ponta. „VEŞTI BUNE! Salariul minim va fi MAJORAT!“ Majusculele nu erau de ajuns pentru tot extazul pe care o astfel de măsură ar trebui să îl producă celor mai săraci oameni din ţară, iar premierul nu ar fi obţinut o preluare mai entuziastă a mesajului nici dacă ar fi aruncat în direct cu bani spre oameni. Din păcate, exact cele mai defavorizate categorii de populaţie – cele pe care le protejează, în teorie, guvernele socialiste şi cărora li se adresează tabloidele – vor suferi primele în urma unei astfel de intervenţii a statului în piaţa muncii. Prezentat ca o măsură de protecţie socială, salariul minim impus prin lege aduce avantaje doar salariaţilor existenţi, dar numai până când inflaţia le va eroda şi acestora câştigul.

Creează însă rapid dificultăţi categoriilor sociale cu situaţie mult mai precară: şomeri cu pregătire redusă, tineri fără experienţă, abia ieşiţi de pe băncile şcolii, lucrători necalificaţi. În fapt, interzice oamenilor care au oricum probleme cu găsirea unui serviciu să muncească pentru o sumă mai mică decât cea stabilită de stat. Bariera de acces pe piaţa muncii a fost deja ridicată de două ori anul acesta: de la 700 de lei în ianuarie, la 750 de lei în februarie şi 800 de lei în iulie, iar efectele nu au întârziat să apară: şomajul a crescut, afectând mai ales tinerii fără pregătire şi vârstnicii. Dacă va fi ridicată în ianuarie cu încă 200 de lei, cum promite Ponta, preţul minim legal al muncii ar ajunge să urce în România cu aproape 40% în 12 luni, de zece ori peste inflaţie, nivel de la care multe companii vor fi nevoite să facă concedieri şi mai ample, să reducă salariile angajaţilor existenţi, să nu mai creeze joburi noi sau să angajeze la negru.

Dacă ar fi cerut părerea unui singur economist, ziarele tabloide ar fi găsit cu siguranţă alte variante de titluri după mesajul premierului, probabil tot senzaţionale, dar măcar un pic mai corecte: „ŞOC! Ponta nu te mai lasă să munceşti dacă nu găseşti nicio slujbă sub 10 milioane!“ sau „Azi mai mult în PORTOFEL, dar mâine poţi fi ŞOMER!“

Oana Osman este redactor-şef al revistei Capital