Atacul din Hawaii a fost denumit după portul Pearl Harbor, poziție geografică aproape ideală pentru adăpostirea unei flote importante. Evenimentele sângeroase au fost descrise pe larg în cărțile specialiștilor militari și orice repetare devine obositoare și inutilă. Autori cu vastă experiență au lansat tot felul de interpretări și acestea au ajuns adevăruri istorice prin prestigiul celor care au scris și prin repetarea la infinit.

S-a spus cu tărie că flota americană nu era pregătită de război, că erau prea puține vapoare de luptă și că erau depășite în raport cu ceea ce avea în dotare partea japoneză. Oare să fie adevărat? Să analizăm puțin datele publicate, vizibile. Să nu uităm că încă mai sunt documente din ultima conflagrație mondială puse la păstrare pentru cel puțin un secol. Se știe că în baza de la Pearl Harbor erau opt cuirasate, nave renumite prin protecția prin blindaj și prin tunurile de mare calibru.

Autorii americani subliniază mereu că erau depășite prin faptul că erau vechi, lente și nu țineau pasul cu noile portavioane. Se subînțelege că o mașină lungă de 190 m și împovărată cu straturi groase din oțel de cea mai bună calitate nu poate să fie rapidă la fel ca un vapor conceput special pentru a atinge viteze superioare. Nu poate fi comparat un sportiv campion la sprint cu un luptător de sumo. Adevărul este că amiralii au decis ca protecția multor cuirasate să fie sporită după 1926 pentru a face față noilor proiectile, bombe de aviație și torpile.

Dotarea artileristică a giganților blindați era una greu de imaginat pentru civili și chiar pentru militari. Se aflau la bord câte opt tunuri de calibrul 406 mm pe două unități. Alte două nave dispuneau de câte zece piese de calibrul 356 mm și patru de câte 12 de același calibru.

Mult mai interesantă este poziția geografică în care se aflau aceste vapoare uimitoare. Baza de la Pearl Harbor era în mijlocul Oceanului Pacific și a fost dotată din belșug pentru a apăra teritoriul SUA de incursiunile unei puteri străine. Este foarte bine să întărești apărarea propriilor cetățeni, dar o privire aruncată fugar pe hartă arată o cu totul altă realitate.

Flota americană a fost împinsă în cea mai avansată poziție principală deținută de către Washington. Mai departe nu se mai putea merge fără a provoca nervoasa amiralitate niponă. Navele aveau în insula Oahu șantiere pentru reparații, rezerve de muniții și combustibil din belșug. Era poziția ideală pentru a porni la atac. Partea proastă este că poziția avansată era expusă în cazul unui ofensive din partea inamicului care ar fi dispus de portavioane și se demonstrase în timpul exercițiilor că se pot realiza surprize de proporții.

Amiralii americani au considerat însă că nu va exista vreun îndrăzneț care să se lege de o flotă impresionantă. Cuirasatele de la Pearl Harbor erau în număr de opt și reprezentau 80% din flota niponă, dar au fost incluse în calcule și modelele perimate de cuirasate, bune de trimis la muzeele din arhipelagul asiatic.

Italia nu putea să alinieze decât trei unități dotate modern și celebra Germanie nazistă avea în total fix o unitate, renumitul Tirpitz. Uniunea Sovietică n-a reușit să asambleze vreun cuirasat în toată perioada interbelică.

Legendele despre lipsa de pregătire și despre vapoarele vechi trebuie să dispară din interpretările istoriografice mondiale.