Scrierea Istoriei a fost făcută în funcție de mentalitățile epocii în care au trăit autorii și puțini au fost cei ce au urmat calea stabilită de Tucidide pentru aflarea adevărului prin căutarea cauzelor evenimentelor. Chiar dacă astăzi există o bogăție deosebită de surse, mulți cercetători preferă să repete concluziile înaintașilor și astfel tezele false sunt menținute timp de decenii.
O astfel de credință științifică este cea în care se spune că Germania și-a umilit în fel și chip aliatul din Carpați și nici nu l-a ajutat prin trimiterea de armament performant și-n cantități importante. Oare să fie adevărat? Să analizăm acum câteva date despre aviație, mașinile zburătoare fiind cele care asigurau succesul operațiunilor militare la nivel tactic și strategic. Ziua de 22 iunie 1941 a intrat în istorie prin începerea luptelor împotriva trupelor sovietice și România a fost implicată inițial prin Gruparea Aeriană de Luptă, corp ce cuprindea cele mai bune aparate de zbor și echipaje.
Erau 205 avioane și au reușit să le alunge sau doboare pe cele cu stele roșii pe aripi. Succesul a fost posibil datorită celor 23 de bombardiere He-111, cele mai moderne din dotare. Reprezentau 11,2% din inventar, dar nici nu se puteau compara cu tehnica de origine poloneză, franceză sau italiană. Avioanele de vânătoare He-112 adăugau alte 11 procente, dar vârful de lance a fost reprezentat de modelul Me-109 E, cel ce se afirmase deasupra Franței și apoi în luptele de pe cerul Angliei. Cele 30 de aparate reprezentau 14,6% din forța ofensivă a aviației. Puterea de foc și viteza superioară îl recomandau drept cel mai periculos adversar în luptele cu inamicul sovietic.
Avioanele părții românești nu aveau performanțele atinse de Messerschmitt Bf-109 E
Partea română dispunea de ceva avioane Hurricane și I.A.R.-80, dar nici acestea nu aveau performanțele atinse de Messerschmitt Bf-109 E. Germania a reușit să consolideze apărarea aeriană prin aducerea a 76 de aparate performante sau procentual, așa cum este la modă în istoriografie și jurnalism, a atins cota de 37%. Mai existau 48 de avioane indisponibile din diferite cauze, tehnica din Reich fiind reprezentată de 26 de exemplare (54%).
Partea germană din total era de 40,3% și procentul demonstrează în mod clar că livrările au fost făcute pentru consolidarea flancului sudic. Ar fi fost bună și mai multă tehnică de zbor, dar industria germană nu mai făcea față livrărilor către Luftwaffe, aviația Reich-ului fiind obligată să lupte pe Frontul de Est și împotriva britanicilor în nordul Africii și de-a lungul litoralului de la Oceanul Atlantic. Misiunile primite erau peste puterile dotării și nici măcar capitala Berlin nu scăpa de bombe.