de mult rolul mobilizator al ortacilor care intra in sut. De la o zi la alta, in galerii coboara tot mai putini mineri. Disponibilizarile din ultimii ani au facut brese adanci in efectivele din sectorul extractiei de carbune. Salariile compensatorii acordate in 1997 celor care acceptau de bunavoie sa renunte la locul de munca au provocat un veritabil exod al personalului. In numai un an, din cei circa 176.000 de salariati, cati existau in acel moment in minerit, peste 83.000 au iesit din sector, majoritatea la cerere. Acum, dupa opt ani de la inceperea restructurarii, in aceasta industrie mai lucreaza doar circa 57.000 de persoane, in conditiile in care peste 400 de mine au fost trecute pe linie moarta, in incercarea de reducere a pierderilor.Privite chiar si numai prin prisma cifrelor, motivele care au impus aceste masuri sunt realiste. Productia de carbune s-a redus la jumatate fata de cea din 1989, pe fondul reducerii activitatii unor mine, dar si al pierderii unora dintre marii clienti energofagi. Cu un personal inca supradimensionat se produce scump (este mai ales cazul huilei), iar ineficienta economica generalizata a dus la pierderi imense. Acoperirea acestor „gauri“ financiare a pus la grea incercare bugetul de stat; de fapt, pe fiecare contribuabil. In ultimii 14 ani, pentru sustinerea activitatii din minerit, statul a „pompat“ nu mai putin de 5,7 miliarde de dolari, din care 3,76 miliarde de dolari sub forma de subventii directe. Fondul Monetar International solicita de ani buni autoritatilor de la Bucuresti sa ia masuri ferme in minerit, incluzand eliminarea graduala a subventiilor. „Deja, subventiile pentru 2005 au fost reduse cu 25%, avand ca baza de calcul anul 2004. Pana la 1 ianuarie 2007, subventiile pentru lignit, carbune brun si minereuri feroase si neferoase vor fi eliminate, in cazul huilei acest termen fiind 31 decembrie 2010“, explica Ionel Mantog, secretar de stat la Ministerul Economiei si Comertului. „Consecinta este ca dupa 2007 vor supravietui doar unitatile care vor reusi sa-si acopere singure cheltuielile“, adauga el.Numai in acest an, din sectorul extractiei vor pleca in jur de 7.600 de oameni si se vor inchide 30 de mine. Numarul persoanelor vizate pentru disponibilizare este mai mare cu peste 2.400 decat cel la care se oprise fostul guvern. Ionel Mantog spune ca s-a ajuns la aceasta cifra in urma unei analize care a relevat ca este nevoie sa fie inchise mai multe mine decat se estima initial. Daca in cazul Societatii Nationale a Lignitului Oltenia vor fi inchise minele Horasti si Albeni, la Societatea Nationala a Carbunelui Ploiesti va fi sistata 70% din activitatea din subteran. De asemenea, activitatea unor mine din sectorul extractiei de minereuri, cum ar fi Calan, Brad, Vetel si Moldova Noua, va fi limitata. „Prin diminuarea semnificativa a activitatii se asigura conditiile ca in 2007 aceasta sa fie stopata la unitatile care nu reusesc sa devina eficiente economic“, spune secretarul de stat. Calculele ministerului de resort arata ca peste doi-trei ani vor fi inchise definitiv intre 30 si 50 de mine. Scenariile privind viitorul industriei dupa momentul aderarii nu sunt prea optimiste. Ionel Mantog crede ca au sanse de supravietuire o parte din minele apartinand Societatii Nationale a Lignitului Oltenia (SNLO) si cateva capacitati de la Societatea Nationala a Carbunelui (SNC) Ploiesti, respectiv ale Companiei Nationale a Huilei (CNH) Petrosani. Teoretic, SNLO are asigurata desfacerea pentru o cantitate anuala de 27-30 de milioane de tone, care poate fi vanduta termocentralelor Craiova, Rovinari, Turceni, Halanga si Govora. Si lignitul, si carbunele brun extras din carierele SNC Ploiesti ar avea clientela asigurata. Cumparatorii ar fi termocentralele locale, precum cele de la Bacau, Zalau, Brasov sau Oradea. Numai ca viitorul acestor CET-uri pare destul de incert, in conditiile in care se preconizeaza ca centralele de cartier, bazate pe gaze si pacura, vor castiga teren. Cat priveste huila din Valea Jiului, viitorul acesteia este legat de termocentralele Mintia si Paroseni, care ar putea „inghiti“ o cantitate anuala de 3,6-4 milioane de tone. „Pe termen lung, viitorul huilei depinde de modul in care aceste CET-uri vor reusi sa produca energie electrica la un pret performant. Daca nu vor reusi, minele de huila din Petrosani se vor inchide“, avertizeaza Mantog. Si situatia minelor de cupru este destul de problematica, acestea fiind conditionate, in mod esential, de evolutia cotatiei metalelor pe plan international. Si totusi, sperante mai exista. Abandonat de unele dintre statele dezvoltate in favoarea energiei nucleare, carbunele a ramas in centrul productiei de electricitate in majoritatea statelor balcanice si pare sa revina la putere si in Germania, Spania si Marea Britanie. In cazul Romaniei, de exemplu, anul trecut 37,5% din energia electrica produsa a provenit din centrale care utilizeaza ca materie prima carbunele, in vreme ce capacitatile hidro au asigurat 31,61% din total. Marin Condescu, liderul Centralei Nationale Confederative a Sindicatelor Miniere din Romania, este convins ca acest produs poate juca in continuare un rol major. El spune ca, in ultimii patru ani, marile puteri energetice europene au revenit la ideea de producere a electricitatii pe baza de carbune, in conditiile in care pretul petrolului a explodat. „Gazele si pacura s-au scumpit de sapte ori in ultimii ani, in vreme ce la noi pretul mediu al carbunelui este de doar 333 de lei pe kilogram. Nu cred ca CET-urile bazate pe gaze si pacura vor rezista prea mult in ritmul in care se scumpesc aceste produse“, adauga liderul sindical. Cel putin in privinta viitorului SNLO, Condescu are o solutie proprie. „Cele trei-patru termocentrale din Oltenia, impreuna cu SNLO, ar putea forma un complex energetic, care sa produca energie electrica la un pret competitiv“, explica Condescu. El spune ca daca Guvernul va continua actuala politica de „exterminare“ a mineritului, dupa 2007 in acest sector nu vor ramane mai mult de 20.000-25.000 de oameni. Pana atunci, marile probleme care trebuie rezolvate rapid sunt crearea de locuri de munca alternative si gasirea a circa doua miliarde de euro pentru modernizarea si ecologizarea minelor viabile.

RESTRUCTURAREA A DUS LA CRESTEREA PRODUCTIVITATII, DAR MAI AVEM MULT DE RECUPERAT

Pe ansamblu, productivitatea muncii din sectorul extractiei de carbune s-a ameliorat semnificativ in ultimii ani, ajungand anul trecut la circa 560 de tone pe angajat, fata de numai 189 de tone in 1997. De exemplu, productia de lignit din bazinul Olteniei s-a mentinut la 28-30 de milioane de tone pe an, in conditiile in care numarul salariatilor s-a redus la 15.000, comparativ cu 51.000 in 1997.

PLATILE COMPENSATORII NE ARD LA BUZUNAR

Fiecare dintre cei circa 7.600 de mineri care vor fi disponibilizati in acest an va primi o suma compensatorie in valoare medie de 150 de milioane de lei, platibila in doi ani.

COSTURILE DE PRODUCTIE DIN MINERIT (mii lei/tona)

Lignit    489,6
Huila    2.796,5
Cupru in concentrate    94.589,2
Plumb in concentrate    11.246,4
Zinc in concentrate    27.982
Sare    637,1

CUM STAM CU REZERVELE EXPLOATABILE (mil. tone)

Lignit si carbune brun    2.800
Huila    900
Minereuri auro-argentifere    40
Minereuri polimetalice    90
Minereuri cuprifere    900
Sare    4.000

MINERITUL – PIATRA DE MOARA A TUTUROR GUVERNARILOR

5,6 miliarde dolari au fost cheltuite in ultimii 14 ani de la bugetul statului pentru sustinerea activitatii de productie a unitatilor miniere. Din aceasta suma, 3,76 miliarde de dolari au fost subventii, 1,63 miliarde de dolari – alocatii de capital pentru acoperirea pierderilor din exploatare si 291,2 milioane dolari – transferuri sociale.rn
rn677 milioane euro este valoarea scutirilor la plata a obligatiilor financiare ale unitatilor miniere catre bugetul statului si furnizorul de energie electrica acordate in anii 2003 si 2004rn
rn46,2 milioane euro este valoarea fondurilor alocate platilor compensatorii pentru salariatii disponibilizati din minerit in anii 2003 si 2004rn
rn120 milioane dolari, si respectiv 44,5 milioane dolari este valoarea imprumuturilor acordate de Banca Mondiala pentru restructurarea industriei miniere romanestirn
rn56.794 este cifra totala a personalului din sectorul minier la sfarsitul lunii martie a acestui an. In 1997, in sector lucrau 175.879 de salariati 119.185 de mineri au fost disponibilizati incepand cu anul 1997rn
rn1.757 este numarul angajatilor care vor fi disponibilizati in acest an de la Societatea Nationala a Carbunelui Ploiesti. De la Compania Nationala a Metalelor Pretioase si Neferoase Remin Baia Mare vor pleca 1.500 de persoane, de la Compania Nationala a Cuprului, Aurului si Fierului Minvest Deva – 1.250, de la Compania Nationala a Huilei Petrosani – 1.200, iar de la Societatea Nationala a Lignitului Oltenia Targu Jiu – 450rn
rn29,1 milioane de tone a fost productia totala de lignit si carbune brun in anul 2004. In 1989, productia era de 53,2 milioane tone.rn
rn3,1 milioane de tone a fost productia de huila anul trecut, fata de 11,2 milioane tone in 1989rn
rn408 este numarul total al capacitatilor miniere (cariere, mine, uzine de preparare) a caror activitate a fost sistata incepand cu 1998. Dintre acestea, au fost inchise efectiv un numar de 130, iar alte 176 de capacitati miniere sunt prevazute pentru inchidere in perioada 2005-2006