prin prisma realitatii descrise de indicatorii statistici si fara prea mare legatura cu mediul in care companiile romanesti sau de aiurea sunt nevoite sa faca afaceri, economia de piata exista si functioneaza in Romania. Sita prin care cerne Comisia Europeana este insa mai deasa de atat, iar criteriile dupa care o tara este sau nu declarata ca avand economie de piata implica si o anumita doza de subiectivism politic. Asadar, a ramas pentru 2004 tema cu economia de piata. Tot pentru 2004 au ramas de inchis cele mai dificile capitole de negociere, reforma justitiei, curatarea administratiei de coruptii mai mari si mai mici, implementarea aquis-ului comunitar. Este mult de lucru, iar succesul nu este garantat. Nici una din tarile ce devin membre ale Uniunii Europene la sfarsitul acestei saptamani nu s-a prezentat la finish-ul cursei cu toate obiectivele atinse. Este imposibil ca economii ce au functionat decenii dupa regulile centralismului de tip comunist sa se transforme, in doar cativa ani, in campioanele capitalismului. Nici statele membre nu sunt atat de bune pe cat li se cere, multe dintre ele neindeplinind criteriile dupa care Comisia Europeana acorda calificativul atat de ravnit de Romania. Din fericire pentru ele, au ajuns demult acolo unde noi si bulgarii visam sa fim in 2007, cele mai multe nefiind nici macar nevoite sa treaca prin furcile caudine ale Comisiei Europene.Cum de-au ajuns atunci cele zece candidate, cu mici exceptii lipsite de probleme, sa forteze intrarea in Uniunea Europeana? Conteaza intr-adevar PIB-ul, inflatia, deficitul bugetar, investitiile si determinarea sau este suficient ca marile cancelarii sa-si dea acordul? Se pune iata problema aderarii Turciei, tara care nici macar criteriul istoric al agregarii blocului european, stabilit in 1957, nu-l indeplineste. Este doar in parte tara europeana, iar despre drepturile omului, stabilitatea institutiilor politice si democratie nici nu poate fi vorba. Privind in urma, ingredientele vizibile ale succesului vecinilor nostri sunt cateva. Decizia politica a Uniunii Europene de a se extinde catre centrul si estul continentului primeaza. Continuitatea reformelor in tarile candidate isi are si ea locul bine stabilit in clasamentul importantei, dar increderea stabilita intre Comisia Europeana, pe de-o parte, si tarile candidate, pe de alta parte, o devanseaza. Acestea din urma intra in Uniunea Europeana pe cuvant. Au promis ca vor termina ceea ce au inceput si sunt crezute. Nu au fost perfecte, au cunoscut derapaje, dar au demonstrat, ca garantie pentru viitor, ca sunt consecvente. Romania are in aceasta privinta un handicap. Este consecventa telului propus de doar trei ani, iar schimbarile de substanta au inceput sa se petreaca de curand. Ca balast suplimentar, mai are la activ si cateva tentative nereusite de cosmetizare a realitatii, de ochii Comisiei Europene. Frenezia care a cuprins clasa politica este, deci, explicabila. Incheierea negocierilor de aderare anul acesta poate fi pasaportul pentru inca patru ani de guvernare. Potentialele obstacole trebuie asadar inlaturate. Oficialii romani se tem si vorbesc mai mult despre cele externe, ce tin de reorganizarea Uniunii Europene in noua formula, de 25 de state, si de costurile acesteia. De partea cealalta, europenii ne linistesc. Va exista inca un val al extinderii, iar Romania va fi inclusa. Ei ne sprijina, dar nu ne garanteaza data aderarii. Depinde de increderea pe care o vor avea ca transformarile din societatea romaneasca sunt reale si ca acesta este, de fapt, scopul sacrificiilor pe care le facem, nu simpla bifare a unei date care, fara acoperire, poate insemna inceputul unor probleme mai mari decat cele de pana acum.

Ne asteptam ca mediul de negociere sa fie influentat de alegerile pentru Parlamentul European, de modificarile institutionale si de personal, determinate de extindere si de schimbarea componentei Comisiei Europene. Aderarea noilor membri poate complica, de asemenea, regulile jocului.Nu eliminam riscul aparitiei „accidentelor” de parcurs, dar continuam sa credem ca nu va fi pus in discutie calendarul finalizarii negocierilor si al aderarii Romaniei la UE.Vasile Puscas, ministru, negociator-sef al Romaniei in relatia cu UE

Consider ca daca exista riscul incetinirii procesului aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, acesta ar putea proveni, cu precadere, din zona reformelor. Respectarea calendarului aderarii este posibila cu o singura conditie, aceea a reformarii reale a economiei, administratiei si sistemului jurisdictional. Sunt necesare eforturi sustinute si determinare din partea Romaniei pentru a finaliza ceea ce a inceput.Dirk Lange, seful Unitatii Romania, Directoratul Extindere din cadrul Comisiei Europene

Romania nu ar trebui sa priveasca aderarea la Uniunea Europeana ca pe un scop in sine, ci ca pe un inceput. Doar astfel riscurile interne la adresa calendarului aderarii pot fi prevenite. Reformele sunt necesare, indiferent de drumul ales. Candidatura la Uniunea Europeana, necesitatea indeplinirii criteriilor de aderare nu ar trebui decat sa le impulsioneze.Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti

Cel mai periculos moment este atunci cand te uiti la cantar si crezi ca ai pierdut suficient din greutate pentru a te putea relaxa un pic. Asadar, Romania trebuie sa fie vigilenta. Romania se straduieste sa fie in forma, dar acum nu este momentul sa se relaxeze si sa petreaca nopti cu mancare si bautura.Quinton Quayle, ambasadorul Marii Britanii in Romania

Nu cred intr-o diminuare a sanselor Romaniei, determinata de o posibila „oboseala” a extinderii. Indiferent de cat de complicata va fi urmatoarea perioada in UE, urmatorul val al extinderii va avea loc. Romania are propriul sau calendar, si-a stabilit obiective clare, nu-i ramane decat sa le duca la indeplinire. O amenintare la adresa programului Romaniei ar putea fi relaxarea reformelor.Antonio JosA