Un Mini cu un spațiu interior „maxi“ și cu un aspect exterior care induce teamă poate părea o caracterizare fără sens pentru un model al mărcii britanice. Dacă îl compari și cu Mefisto, poți fi luat drept nebun...
Am căutat mult timp un vehicul a cărui simplă vedere să ne inspire o abordare mai puțin convențională a testelor clasice, de multe ori plictisitoare, cu mașini. Șansa ne-a surâs în momentul în care Mini Coutryman, deja testat de noi în urmă cu câteva luni, a fost înnobilat cu titulatura „Dark Edition“ și cu elemente de design preluate de la varianta John Cooper Works. Grație acestui pachet disponibil opțional pentru orice cumpărător contra sumei de 5.700 de euro, mașina are un aspect mult mai radical și – dacă se poate spune asta despre un Mini – mai neconvențional.
Cu această idee în minte, am decis să „invităm“ Mini Cooper S Countryman la… teatru. Și nu la o piesă oarecare, ci la una care a devenit deja un reper: Faust, în regia lui Silviu Purcărete, pusă în scenă la teatrul Radu Stanca din Sibiu (TNRS). De ce Faust? Pentru că, în opinia noastră, acest Mini este un adevărat Mefisto. Are un caracter dualist, înșelător, deseori rău și greu de înțeles, însă poate stârni pasiuni nebănuite prin simpla sa prezență. În plus, întocmai precum Gheorghe Ilie – actorul care pare să se fi născut pentru rolul Faust – îl caracterizează pe Silviu Purcărete drept „regizorul care știe să speculeze oricărui actor până și defectele“, posesorul unui astfel de Countryman trebuie să cunoască arta de a îi transforma „toanele“ în atuuri.
Miel în haină de lup
De-a lungul a mai bine de 600 km, Mini Cooper S Countryman ne-a dovedit că nu ne-am înșelat aproape deloc în aprecieri. În ciuda unui aspect exterior care te face să crezi că ai de-a face cu un adevărat diavol, „inima“ de numai 1.598 cmc, care dezvoltă 184 CP, își arată uneori limitele. Nici designul cubic, specific mărcii britanice, nu ajută atunci când acul vitezometrului se zbate peste 130 – 140 km/h. Pe autostradă, zgomotul produs de curenții de aer care se izbesc de mașină pătrund deranjant în habitaclu. Salvarea vine de la un mic buton amplasat în partea de jos a consolei centrale. Odată comutat modul „sport“, inima lui Countryman parcă întinerește, iar zgomotul gutural al sistemului de evacuare îl acoperă plăcut pe cel produs de rulare. Din nefericire, creșterea performanțelor este însoțită, inevitabil, de o majorare substanțială a consumului, iar atunci când rezervorul mașinii are o capacitate maximă de circa 40 de litri, acest fapt reduce simțitor autonomia.
Fără a putea fi comparat cu cel al fraților mai mari de la BMW, comportamentul rutier al lui Cooper S Countryman surprinde plăcut. Direcția este sensibilă la cea mai mică mișcare a volanului, iar stabilitatea, greu de estimat având în vedere forma exterioară, este la cote maxime.
Viaţa la bordul unei maşini care, în opinia producătorului, are rolul de a schimba percepţia conform căreia Mini este o marcă dedicată călătoriilor în oraş şi se adresează în special femeilor, nu este deloc monotonă. Sistemele de comandă și control bine organizate, comezile vocale care primesc promt răspuns și sunetul fără reproș al instalației audio sunt doar câteva dintre elementele care te ajută să uiți că suspensia este prea rigidă și că scaunele cu un desen aparte – menit să susțină ideea de nonconformism – nu oferă confortul așteptat, mai ales în cazul călătoriilor lungi.
Culmea este că toate plusurile și minusurile enumerate mai sus nu sunt deloc de natură să reducă plăcerea de a conduce un Mini. Ba chiar, atunci când tragi linie și socotești, ajungi la concluzia că în configurația Dark Edition JCW, acest Mefisto poate fi îmblânzit odată ce îi înțelegi toanele. Și dacă, așa cum ne-a explicat chiar Gheorghe Ilie, Faustul lui Purcărete, esența celebrei piese este „să nu te încurci niciodată cu dracul“, experiența la bordul crossoverului Mini ne-a dat senzația că, măcar din când în când, e plăcut să te lași purtat de mrejele lui Mefisto.
