Ca de fiecare data, inceputul de an a fost consacrat elaborarii bugetului de stat. intr-o tara cu o slaba potenta financiara, dramuirea resurselor nu-i lucru usor. Cu atat mai putin, cand renuntarea la privilegii se dovedeste, din nou, o decizie dificil de luat in practica.
Obiectivele pentru anul 2000 sunt clare: o inflatie de 27%, o crestere economica de 1,3%, un deficit al bugetului consolidat de 3% din produsul intern brut, toate raportandu-se la un curs mediu anual de 20.500 lei pentru un dolar SUA. Vor fi atinse aceste tinte in 2000? Si daca da, vor ajunge ele sa bata la usile contribuabililor romani, pentru a le vesti un inceput de trai mai bun? Greu de anticipat.
Daca facem o analiza pornind de la ceea ce exista, in prezent, cresterea economica despre care se vorbeste este sustinuta de scaderea impozitului pe profit, de la 38%, la 25%. insa aceasta masura, luata in plan fiscal, este contracarata de altele, care tin de acelasi domeniu. O crestere economica fara incurajarea consumului nu poate avea sorti de izbanda. Iar in conditiile majorarii taxei pe valoarea adaugata, prin unificarea cotei la 19%, e greu de prezis ca vanzarile cu amanuntul vor avea o traiectorie ascendenta. TVA apare, in structura veniturilor bugetare, ca principala sursa de alimentare a bugetului (aproape 44.000 miliarde lei), cu 6,2% din total. Nu e de mirare ca bugetul se sprijina pe incasari din TVA, in conditiile in care produsele de baza in consumul populatiei au fost primele afectate de majorarea taxei. Din aprilie, consumatorii casnici vor plati, in plus, si TVA pentru energie electrica si termica. Astfel, miza pe impozitele indirecte nu are nimic de-a face o crettere a consumului. La intern. Desi pentru anul 2000 inflatia tinta este de 27%, aceasta, daca se va realiza, nu va fi altceva decat o caramida pusa peste atatea altele (inflatia din anii precedenti), care limiteaza, de la an la an, puterea de cumparare a romanilor.
Nici pentru productia destinata exportului nu sunt semne de crestere a capacitatilor de productie ale furnizorilor romani.
O crestere economica sanatoasa ar trebui sa aiba, la capatul ei, o masa mai mare de produse si servicii, concurenta pe piata si cerere pentru absorbirea ei. De asemenea, poate stimula cererea de forta de munca. Toate acestea sunt posibile, insa numai in cazul in care exista bani pentru investitii. Sumele vehiculate ca vor intra de la organismele internationale pentru finantarea proiectelor de investitii in Romania se indeparteaza tot mai mult de un orizont apropiat – anul 2000. in acelasi timp, de la intern, este greu de anticipat ca intreprinderile vor gasi bani pentru investitii.
Economia neagra
slabeste puterea statului
Ministerul Finantelor spera sa poata iesi pe pietele externe cu obligatiuni pentru finantarea deficitului bugetar. Si anul trecut a sperat, dar a ajuns, in cele din urma, sa se sprijine pe banii colectati din interior. Pana acum, singura sursa alternativa la atragerea de imprumuturi interne consta in banii obtinuti din privatizare si din sumele recuperate de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) de la datornicii sistemului bancar. Estimarile vorbesc despre 8.000 miliarde lei, de la Fondul Proprietatii de Stat, si 2.000 miliarde lei, de la AVAB. insa dobanzile la imprumuturile contractate de stat la intern ajung aproape de 48.000 miliarde lei. Sunt anul acesta sanse ca diferenta sa fie acoperita din imprumuturi externe? Experienta de pana acum a demonstrat ca pana la contractarea lor, nimic nu este sigur si nu este exclus ca tinta pentru finantare sa fie tot bancile comerciale, care au devenit adevarate depozite de titluri de stat. La sfarsitul anului trecut, din aproape 160.000 miliarde lei active bancare, doar o treime se regaseau in sectorul neguvernamental. Daca aceasta situatie va continua, accesul la surse bancare pentru finantarea investitiilor va ramane la fel de ingradit. in plus, exista riscul ca Finantele, din nevoia de bani, sa mentina ridicat nivelul dobanzilor.
Acestea sunt probleme care nu se vor stinge, atata vreme cat nu se umbla la fisurile prin care se scurg banii din sacul bugetului. Se vorbeste, in acest an, despre un maret program de disponibilizari din aparatul central. 60.000 de oameni vor parasi posturile. De unde provin ei? Doar nu ne imaginam ca directori de ministere vor parasi posturile, cu tot cu secretare, pentru a ocupa locuri de munca in filaturi sau pentru a face cozi la oficiile de somaj din tara! Este un an electoral, iar pe ultima suta de metri nimeni nu vrea sa renunte la posturi. Ultimul
exemplu este cel al „desfiintarii” mai multor agentii guvernamentale. Un plan care nici macar pe hartie nu este de bun augur, pentru ca aceasta „lichidare” presupune, de fapt, inglobarea lor in ministere. Si atunci, cine pleaca? Premierul Mugur Isarescu a anuntat primele disponibilizari: 20.000 de oameni din invatamant, 25.000 de oameni din Ministerul Apararii Nationale si Ministerul de Interne.
Pe de alta parte, sunt bani, si nu putini, care circula in afara economiei oficiale, a celei contabilizate, pentru care se percep taxe si impozite. Lupta ministrului finantelor, Traian Decebal Remes, cu economia subterana a murit inainte de a fi lansate proiectilele. Economia subterana, departe de a fi adusa la lumina, asa cum declara Remes la inceputul anului trecut in chinurile facerii bugetului pe 1999, a prosperat, ajungand la aproape 40% din PIB. in ceea ce priveste incasarile la bugetul statului, acesta este un alt examen pierdut de aparatul fiscal din Romania. Creantele bugetare depasesc 30.000 miliarde lei. Iar multi dintre cei cu datorii au beneficiat de clementa ministerului de resort, prin repetate reesalonari la plata. Va fi 2000 mai altfel decat anii precedenti? Greu de crezut. Cine s-a obisnuit sa-si achite obligatiile catre buget o va face si de acum inainte, daca va mai avea de unde, cine nu tot nu-si va intoarce ochii spre bugetul de stat, atata vreme cat nici un exemplu de executare silita n-a cutremurat vreun debitor al statului.