Categoria include toţi consumatorii casnici racordaţi la reţeaua de distribuţie a gazelor naturale, întreprinderile mici şi mijlocii racordate la o reţea de distribuţie a gazelor naturale şi serviciile sociale esenţiale, racordate la o reţea de distribuţie sau de transport a gazelor naturale, în situaţia în care consumul acestor categorii de consumatori nu depăşeşte 20% din consumul total de gaze naturale; instalaţiile de termoficare, în măsura în care furnizează energie consumatorilor, cu condiţia ca aceste instalaţii să nu poată funcţiona cu alţi combustibili şi să fie conectate la reţeaua de distribuţie sau de transport a gazelor naturale şi serviciile sociale esenţiale; instituţii care asigură servicii medicale şi unităţi de învăţământ, instituţii de asistenţă socială care asigură îngrijirea copiilor, persoanelor vârstnice sau persoanelor cu diferite grade de handicap, instituţii publice de la nivel central şi local, instituţii de la nivelul culturii şi cultelor, precum şi organizaţiile neguvernamentale de utilitate publică.
În anul 2010, la nivelul Uniunii Europene, a fost adoptat Regulamentul nr.994/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale şi de abrogare a Directivei 2004/67/CE.
Regulamentul a fost adoptat deoarece s-a constatat că statele membre au o marjă largă de manevră privind alegerea măsurilor pentru garantarea securităţii în aprovizionare, existând riscul ca măsurile elaborate unilateral de un stat membru să afecteze buna funcţionare a pieţei interne a gazelor naturale şi aprovizionarea cu gaze a consumatorilor din statele membre învecinate.
Astfel, conform Notei de fundamentare a OUG, Regulamentul impune un răspuns coordonat şi solidar în faţa crizelor de aprovizionare, atât în termeni de acţiune preventivă, cât şi în ceea ce priveşte reacţia la întreruperile efective în aprovizionare.
Principalele aspecte vizate de Regulament sunt: obligativitatea desemnării de către statele membre a unei autorităţi competente şi a responsabilităţilor care îi revin pentru punerea în aplicare a prevederilor Regulamentului; stabilirea la nivelul statelor membre a categoriei consumatorilor protejaţi şi garantarea aprovizionării acestora; stabilirea de către autoritatea competentă din fiecare stat membru a unui plan de acţiune preventivă (măsurile necesare pentru reducerea riscurilor identificate) şi a unui plan de urgenţă (măsurile care trebuie luate pentru a elimina sau a limita impactul unei întreruperi în aprovizionare); obligaţia operatorilor de sistem de transport de a prezenta o propunere de capacitate bidirecţională sau o cerere de derogare în acest sens pentru fiecare interconectare transfrontalieră cu statele membre; respectarea standardului privind infrastructura în cazul avarierii infrastructurii principale de aprovizionare cu gaze.
În acest context, proiectul de Ordonanţă de urgenţă a Guvernului mai prevede: desemnarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA) ca autoritate competentă care să asigure coordonarea punerii în aplicare a măsurilor prevăzute de Regulament; stabilirea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) ca autoritate implicată în vederea aplicării măsurilor din Regulament; obligaţia operatorilor economici din sectorul gazelor naturale care desfăşoară cel puţin una din activităţile de producţie, transport, distribuţie, furnizare, cumpărare sau înmagazinare de gaze naturale, inclusiv gaz natural lichefiat, de a transmite către autoritatea competentă informaţiile prevăzute de lege.
