Anomalia legislativă care impune plata CASS la salariul minim a fost declarată neconstituţională încă din 2010. Cu toate acestea, a fost preluată în Codul fiscal în 2011 şi, abia acum, guvernul vrea să o corecteze, dar numai în cazul alocaţiilor, ignorând celelalte venituri. Este o dovadă că legislaţia contribuţiilor de sănătate are nevoie de modificări substanţiale privind atât impunerea, cât şi beneficiile acordate
La începutul acestui an, zeci de mii de persoane au primit decizii de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate (CASS) pentru venituri obţinute exclusiv din dobânzi, chirii, dividende sau alte surse. Surpriza a fost imensă, mai ales, că, în multe cazuri, veniturile nici măcar nu existau, fiind vorba de alocaţii pentru copii primite în conturi bancare sau dividende distribuite şi neplătite. Fiscul a calculat din oficiu contribuţiile în funcţie de salariul minim brut, aşa cum prevede Codul fiscal. Au apărut, astfel, situaţii aberante, iar guvernul a anunţat că legislaţia va fi modificată, dar numai în cazul copiilor, urmând ca, odată cu rescrierea Codului fiscal din această primăvară, să aibă loc mai multe rectificări. Cert este că Fiscul nu a făcut acum, decât să pună în aplicare legislaţia care există de ani de zile şi care a fost introdusă în Codul fiscal în 2011, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 125. La rândul său, această ordonanţă a preluat reglementările din Legea sănătăţii 95/2006.
În toţi aceşti ani, autorităţile nu au sesizat sau nu au dorit să rezolve aberaţia plăţii CASS la salariul minim brut indiferent de valoarea veniturilor reale, mai ales că, în 2010, Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţională această prevedere.
Plata CASS neconstituţională, dar aplicată
Decizia CCR nr. 1394 din 26 octombrie 2010, definitivă şi general obligatorie, stabileşte că „dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituţionale, în măsura în care se interpretează că valoarea contribuţiei minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din dividende şi dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe ţară, lunar“.
În decizie se arată că „fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze […] pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Prin urmare, aşezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuşi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situaţii identice şi să ţină cont, în acelaşi timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale acestora“.
Fără venituri, dar plătitor de CASS
Legislaţia privind CASS trebuie să respecte principiul solidarităţii, după care este constituit fondul unic de sănătate, dar şi al echităţii fiscale. Totodată, sistemul trebuie să ofere contraprestaţii în contul contribuţiei plătite pentru că, în fond, CASS nu este o taxă şi trebuie să returneze contributorului beneficii.
Aberaţia deciziilor de impunere nu reprezintă, până la urmă, decât un simptom, poate cel mai grav, al unui sistem suferind care trebuie regândit şi reorganizat. Analizând actuala legislaţie privind CASS, se pot desprinde mai multe concluzii care probează disfuncţionalităţi.
„Plata contribuției de sănătate la venitul minim este strâns legată de existența unui pachet minim de servicii medicale. Practic, în sistemul nostru de asigurări sociale de sănătate, asigurații beneficiază de același pachet de servicii medicale (pachetul de bază), indiferent de nivelul contribuției achitate. În opinia mea, aici există inechitatea și ea subzistă datorită faptului că sistemul nostru de asigurări se bazează pe principiul solidarității sociale în condițiile în care pachetul de servicii este același pentru toate categoriile de contribuabili“, explică avocata în drept fiscal Luisiana Dobrinescu.
„Considerăm că discuţia este mai amplă, întrucât ea vizează reformarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, în adevăratul sens al cuvântului, şi nu doar amendarea sau peticirea lui ori de câte ori apare nevoia de îndreptare a unei anomalii, şi ne gândim aici la o reformă bazată pe un pact naţional pentru sănătate în acord cu strategia UE în domeniul sănătăţii“, spune Raluca Bontaș, director Global Employer Services, Deloitte România.
Conform Legii sănătăţii, toate persoanele, cu excepția celor scutite, cum ar fi copiii de până în 18 ani, studenții sub 26 de ani, mamele indemnizate sau şomerii, au obligația să se asigure și să contribuie la sistemul de asigurări publice de sănătate, indiferent dacă obțin sau nu venituri sau sunt asigurate într-un sistem privat. Persoanele care nu au asigurare primesc un pachet minimal de servicii gratuit, însă pentru orice alte servicii suplimentare, din pachetul de bază, trebuie să achite CASS retroactiv. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi Fiscul verifică situaţia veniturilor şi, ulterior, emit decizii de impunere.
„Furnizorii de servicii sunt obligaţi să comunice CNAS datele de identificare ale persoanelor care au beneficiat de servicii. CNAS comunică la ANAF, trimestrial, pe bază de protocol, datele de identificare ale acestor persoane, în vederea impunerii conform Codului fiscal, în cazul în care se constată existenţa unor venituri asupra cărora se datorează CASS“, explică Claudia Sofianu, coordonatorul diviziei de Impozit pe Venit şi Contribuţii Sociale, EY România.
Cele mai multe disfuncţionalităţi apar atunci când pacienţii nu au venituri constante, cum ar fi salarii sau pensii, ci lucrează în mod independent sau obţin întâmplător venituri din chirii, dobânzi, dividende sau alte surse. Situaţiile particulare din practică dovedesc că legislaţia are hibe atât în ceea ce priveşte impunerea, cât şi acordarea beneficiilor.
De exemplu, o persoană poate avea venituri, temporar, câteva luni pe an, dintr-o chirie sau dintr-o activitate independentă, cum ar fi o traducere. Automat, va datora CASS de 5,5% calculată la salariul minim brut, deşi veniturile reale pot fi mult mai mici decât acesta. Dacă persoana respectivă nu declară venitul şi este impusă din oficiu va plăti atât CASS, cât şi penalităţile aferente.
Un exemplu este dat de Luciana Rainov, junior associate Biriş Goran: «Dacă o persoană obține într-un an venituri exclusiv din dobânzi în sumă 2.000 de lei, această persoană nu va datora o contribuție socială de sănătate de 5,5% calculată asupra sumei de 2.000 de lei obținută din investiții (i.e. 110 lei), ci va datora o contribuție socială de sănătate de 5,5% calculată asupra salariului de bază minim brut pe țară (i.e. 5,5% * 975 lei * 12 luni = 643,5 lei). Situația este similară în cazul persoanelor care obțin venituri exclusiv din cedarea folosinței bunurilor, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția“. În cazul în care trebuie să apeleze la medic, plata nu va fi suficientă pentru a deveni asigurată.
„CNAS nu va elibera adeverința care să ateste calitatea de asigurat (respectiv nu va introduce datele acestuia ca asigurat în programul informatic pe care furnizorii de servicii medicale îl pot accesa în funcție de CNP), în lipsa plății contribuțiilor datorate, a dobânzilor și a penalităților de întârziere“, arată Luisiana Dobrinescu, precizând că cei care nu au obținut venituri pe întreaga perioadă de prescripție și care nu au achitat CASS pot beneficia de servicii numai dacă vor achita contribuția minimă pe ultimele şase luni anterioare solicitării serviciilor.
Plata CASS, alte complicaţii
Nu sunt feriţi de probleme nici cei care au contribuit continuu în ultimii cinci ani. Ei pot avea surpriza să le fie pusă sub semnul întrebării calitatea de asiguraţi şi chiar să li se dispună popriri pe conturi pentru aşa-zisa neplată a CASS.
„Una dintre problemele des întâlnite în practică este cea a funcţionarilor publici în luptă cu Sistemul Informatic Unic Integrat (SIUI) al CNAS. Cel din urmă fie nu funcţionează, fie emite afirmaţii incorecte, fie nu are o bază de date completă etc. Problemele sistemului sunt încărcarea eronată (şi departe de a fi finalizată) a datelor disponibile autorităţilor şi lipsa corelării acestuia cu sistemul ANAF care colectează contribuţiile de asigurări sociale de sănătate. Mai mult decât atât, instituţiile nu iau, de cele mai multe ori, în considerare datele disponibile în SIUI, revenind astfel la birocraţia obţinerii unei adeverinţe clasice de asigurat“, explică Monica Țariuc, senior consultant, Global Employer Services Deloitte România.
Specialiştii consideră că legislaţia trebuie îmbunătăţită. Uniformizarea bazei de impozitare, astfel încât să nu mai existe inechităţi între diferitele categorii de venituri, dar şi introducerea unui plafon rezonabil şi echitabil are elimina din distorsiuni. „În opinia noastră, echitate fiscală nu înseamnă plata contribuțiilor la nivelul întregului venit, ci la nivelul unui plafon echitabil stabilit. Sistemul de contribuții nu trebuie să fie un sistem de taxe ci un sistem care implică o contraprestație. Sarcina fiscală trebuie stabilită echitabil la nivelul contribuțiilor și ținând cont în această formulă de calcul și de echitatea socială“, afirmă Luciana Rainov. „Consider că inechitabilă este modalitatea de stabilire a contribuțiilor sociale (și mai ales exceptarea de la plata acestora) în funcție de natura venitului obținut (de exemplu venituri din drepturi de autor, activități independente, chirii). Pentru a evita structurile complet artificiale, baza de impunere ar trebui uniformizată“, precizează Luisiana Dobrinescu.
Ministerul Finanţelor a anunţat că, în februarie, va prezenta guvernului forma rescrisă a Codului fiscal pe care o va trimite, ulterior, spre dezbatere, Parlamentului, existând intenţia ca tot capitolul privitor la contribuţii să fie refăcut.
Cum pot obţine servicii medicale complete neasiguraţii?
Persoanele care vor să beneficieze de întregul pachet de asigurări sociale de sănătate, dar nu pot dovedi calitatea de asigurat, pot fi în una din următoarele situaţii, explică Iulia Butnaru, Tax Partner, TaxWise:
-Dacă nu au realizat venituri impozabile în ultimii cinci ani, pot să plătească contribuţia legală lunară pe ultimele şase luni, calculată la salariul minim brut pe ţară în vigoare la data plăţii plus majorări de întârziere.
-Dacă au realizat veniturilor impozabile în ultimii cinci ani, pot să plătească CASS aferente acestor venituri, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere.
-Dacă nu au realizat venituri impozabile într-o ultimă perioadă mai mare de şase luni (e.g. ultimele 10 luni), pot să achite CASS aferente veniturilor obținute, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere şi să completeze cu CASS legală lunară pentru ultimele şase luni.
-Dacă nu au realizat venituri impozabile într-o ultimă perioadă mai mică de şase luni (e.g. ultimele două luni), pot să achite CASS aferente veniturilor obţinute în trecut, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere şi să completeze cu contribuţia legală lunară pentru ultimele două luni.