Este de notorietate ca reesalonarea datoriilor a avut efectul proliferarii arieratelor. Rau-platnicii au stiut intotdeauna ca pot supravietui fara a fi constransi sa-si achite obligatiile bugetare. Experienta lor i-a atras si pe altii in cursa. Lipsa de fermitate a Fiscului in relatia cu debitorii restantieri a fost compensata de masuri considerate, deseori, discriminatorii fata de ceilalti creditori, in special fata de banci. Finantele apareau adesea in postura de creditor preferential in relatia cu debitorii. Legea falimentului societatilor comerciale confera institutiilor publice dreptul de a se infrupta primele din sumele rezultate de pe urma valorificarii activelor societatii aflate in lichidare.
Legea nr. 11 din 1996 a stat la baza recuperarii creantelor bugetare prin conversia acestora in actiuni. A functionat o vreme, pentru ca apoi prerogativele in acest domeniu sa revina Autoritatii pentru Privatizarea si Administrarea Participatiilor Statului. A mai fost si o firava incercare cu Ordonanta nr. 205, (care prevedea operatiuni de conversie a datoriilor in actiuni), emisa pe ultima suta de metri de catre guvernul Isarescu, dar si aceasta a fost abandonata.
Lipsa de perseverenta a autoritatilor in recuperarea creantelor si incapacitatea de a institui disciplina financiara, uneori si lipsa de interes au determinat autoritatile sa dispuna noi masuri de pe urma carora sa mai poata recupera cate ceva din creante.
Ordonanta nr. 61, emisa in vara acestui an, a fost subiectul multor controverse. Bancherii au fost primii care au acuzat incalcarea secretului bancar (fiind in contradictie cu Legea bancara), prin prevederea conform careia sunt obligati sa furnizeze informatii referitoare la conturile deschise de debitori. In baza aceluiasi act normativ bancile sunt supuse insa, unui alt risc major. Institutiilor publice li se confera, din nou, calitatea de creditor preferential. Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare a fost infiintata tocmai pentru a servi interesele creditorilor. Accesarea arhivei pe Internet ofera posibilitatea informarii asupra bunurilor constituite ca garantii pentru imprumuturi deja contractate. In felul acesta, sunt evitate situatiile in care aceleasi garantii sunt prezentate mai multor creditori. Noul act normativ serveste insa Ministerul Finantelor (MF), cu prioritate. MF are obligatia de a inscrie creantele la arhiva, dar indiferent de momentul inscrierii, poate trece primul la executarea bunurilor respective, pana la limita la care se stinge creanta asupra debitorului. Pentru banci, aceasta poate fi o mare lovitura. Daca debitorul se afla in imposibilitate de plata, la scadenta imprumuturilor bancile se vor afla in situatia in care sa nu mai aiba ce sa execute. O consecinta a acestei ordonante ar putea sa fie, astfel, contractia creditului, ca urmare a sporirii prudentei bancilor comerciale. Pentru societatile comerciale ar putea sa insemne blocarea proiectelor de investitii. „Este foarte importanta recuperarea creantelor bugetului de stat, dar acest lucru nu trebuie sa se faca periclitand activitatea de creditare”, este de parere avocatul Arin Stanescu, administrator la societatea Reconversie si Valorificare Active. Pe de alta parte, poate fi afectata si activitatea de inregistrare a garantiilor in arhiva. „Corpul operatorilor Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare isi exprima ingrijorarea asupra posibilitatii diminuarii drastice a volumului de inscrieri in Arhiva Electronica provenite din creditele garantate cu bunuri mobile. Prin intrarea in vigoare a OG nr. 61/2001, ordinea de prioritate a creditorilor garantati stabilita de Legea nr. 99/1999 ca fiind ordinea de inscriere in arhiva va fi rasturnata. Legea nr. 99 a stabilit ca ordinea de prioritate a creditorilor garantati este data de inscriere in Arhiva Electronica, inclusiv in ceea ce priveste creantele bugetare”, afirma Diana Adina Lupulescu, presedintele Corpului Operatorilor Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare.
Ordonanta va intra in vigoare la 1 ianuarie 2003. Rectificarile invocate de bancheri mai pot fi facute doar de catre legiuitor, atunci cand actul normativ va intra in dezbaterea celor doua camere parlamentare.
Ce prevede Ordonanta nr. 61/2002
· Ministerul Finantelor poate aplica sechestru asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorilor sai, indiferent daca acestea au fost sau nu constituite ca garantii in favoarea unor terti: „prin sechestrul aplicat asupra bunurilor mobile, creditorul bugetar dobandeste un drept de gaj, iar prin cel aplicat asupra bunurilor imobile, un drept de ipoteca”, stipuleaza Ordonanta.
· „Dupa indeplinirea conditiei de publicitate prin inscrierea titlului executoriu la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare ori in cazul in care bunul se ia in posesie, creditorul bugetar are prioritate fata de garantia reala a celorlalti creditori urmaritori asupra bunului mobil sau sumei in cauza”, prevede Ordonanta la art. 43, alin. 3. Aceasta reprezinta o exceptie de la regula prioritatii in caz de executare silita a garantiilor reale, conferita de la momentul inscrierii in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Efectele Ordonantei nr. 61/2002
· O societate comerciala contracteaza un credit de la o banca, la o data la care nu are obligatii restante fata de institutiile bugetare; banca isi acopera riscul de neplata cu garantiile prezentate de debitor; ulterior, societatea acumuleaza arierate in relatia cu institutiile bugetare, iar acestea pot actiona preferential, in vederea recuperarii creantelor.
· Asteptarile de relaxare a operatiunilor de creditare devin inutile; reticenta bancilor comerciale in activitatea de creditare poate spori.
· Programele de investitii ale societatilor comerciale sunt compromise, ca urmare a dificultatilor ce ar putea sa apara in activitatea de creditare.
· Contractele de credit intre o banca si clientul sau pot ramane deschise, pe perioada derularii imprumutului, in sensul revizuirii garantiilor care insotesc contractul de creditare; in acest caz, dupa executarea de catre institutia publica, debitorul va trebui sa prezinte bancii noi garantii.
Rolul arhivei electronice
Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare este o baza de date publica unde se inregistreaza bunurile mobiliare care devin garantii la obtinerea de credite. Ea a fost infiintata in baza Legii nr. 99/1999. Conform acestei legi, arhiva are doua roluri importante:
· Avertizeaza potentialii creditori asupra contractelor de garantie incheiate anterior asupra bunului garantat.
· Stabileste ordinea prioritatii in caz de executare a garantiei. In masura in care un creditor isi inregistreaza garantia in arhiva, dreptul lui devine opozabil fata de toti cei care ar putea dobandi ulterior drepturi asupra bunului afectat garantiei. Respectiv, cel care inregistreaza primul garantia are prioritate asupra ei atat fata de creditorii ulteriori, cat si fata de stat. Aceasta regula este enuntata clar in art. 28 din Legea nr. 99/1999. Insa Ordonanta nr. 61/2002 schimba regula, dand drept de preemtiune statului la executarea garantiei.
