Unul dintre putinele exemple de privatizari reusite de dupa 1989 sunt farmaciile. Cu o clientela eterogena ca venituri, varsta, ocupatie, intr-un context economico-social in care sanatatea populatiei este in continua degradare, acestea au reusit rapid sa devina profitabile. Si cum pentru un comerciant piata este cu atat mai intersanta cu cat este mai libera, farmacistii privati cu vad pareaza concurenta. Un ordin al lui Hajdu Gabor, ministrul sanatatii, face din acestia o casta in care nou-venitii nu au acces cu una, cu doua. Ca sa-ti infiintezi o farmacie particulara in Romania trebuie sa treci prin furcile caudine ale unor paragrafe de lege in contradictie vadita cu regulile pietei libere.
Prin Ordinul nr. 201/1999 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea de functionare a unitatilor farmaceutice, precum si a Normelor tehnice privind functionarea farmaciei, depozitului farmaceutic si a drogheriei, Ministerul Sanatatii a reusit sa-i scoata din sarite pana si pe potentialii beneficiari.
Conform ordinului anterior mentionat, in mediul urban o farmacie poate fi infiintata la 5.000 de locuitori si la o distanta de 250 metri de o alta unitate cu acelasi profil. Autorizatia de functionare a unitatii farmaceutice este eliberata de Ministerul Sanatatii si trebuie sa aiba avizul de oportunitate al Colegiului farmacistilor. Proprietar de farmacie nu poate fi orice investitor, 51% din pachetul de actiuni trebuind sa fie detinut de un farmacist. Pentru neavizati, nimic nu pare a fi in neregula. Pentru cei care vor sa faca afaceri in bransa insa, situatia se schimba.
Ordinul ministerului nu face decat sa carteleze oficial piata si sa incalce principiul egalitatii sanselor prin excluderea investitorilor nefarmacisti. Bine nu le este nici farmacistilor care nu si-au facut loc la impartirea profitului. Chiar daca se incadreaza in grila stabilita de minister si Colegiu, nu-si pot alege vadul comercial pe care-l considera ca fiind cel mai avantajos. Nu piata, respectiv consumatorii, decide ca acela care ofera cele mai bune si mai ieftine produse si servicii sa supravietuiasca, ci statul si breasla.
Vadurile comerciale
se apara cu dintii
Colegiul farmacistilor are insa explicatii pentru ceea ce, in termenii Legii concurentei se numeste „limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici”. Horia Bucur, presedinte al Colegiului farmacistilor, considera ca farmacia nu este o afacere in sensul clasic, deci nu se supune regulilor comerciale universal valabile. „Medicamentul nu este bun de larg consum, iar farmacistul nu este vanzator de medicamente. In circulatia medicamentului trebuie sa prevaleze latura profesionala si umana, nu cea comerciala”, spune Horia Bucur. Pozitia este sustinuta de Ministerul Sanatatii, care justifica impunerea unor distante minime intre farmaciile din orase prin necesitatea descongestionarii peisajului urban in favoarea celui rural.
Exista si o a treia versiune, poate cea mai apropiata de adevaratul resort al emiterii Ordinului nr. 201/ 1999. Ea provine de la filiala Bucuresti a Colegiului farmacistilor si justifica criteriile de teritorialitate si clientela prin necesitatea protejarii economice a farmaciilor. Pentru ca preturile medicamentelor sunt fixate de catre Ministerul Sanatatii, deci mari jonglerii nu se pot face, iar chiriile sunt mari, Colegiul considera normal sa protejeze vadurile comerciale deja formate. Daca ai apucat sa fii farmacist in 1990, bine, daca nu, locul s-a ocupat.
In ceea ce priveste obligativitatea ca pachetul majoritar de actiuni sa fie concentrat in mainile farmacistilor, Colegiul argumenteaza prin aceea ca, in sens contrar, pot aparea conflicte intre interesele comerciale si cele de sanatate publica.
Statisticile ministerului arata ca din cele 4.028 de farmacii inregistrate la ora actuala, 70% sunt in mediul urban. Prin urmare, in loc sa gandeasca o politica de cointersare a capitalului privat din domeniu sa se indrepte catre zonele sarace, statul, prin ministerul de resort si cu concursul breslei, face ce stie: impune reguli anticoncurentiale.