Proiectia bugetului pentru anul 2000 arata diminuarea consumului populatiei. Potrivit estimarilor care au stat la baza elaborarii documentului, consumul final se va reduce cu 0,5% in 2000, comparativ cu anul precedent. Pentru gospodariile populatiei, guvernantii apreciaza o micsorare a consumului cu 0,7% in acest an, ca urmare a dinamicii negative a autoconsumului, precum si a altor consumuri pentru care preconizeaza o reducere a ponderii in totalul achizitiilor. Si aceasta nu este consecinta orientarii catre economisire, ci a tendintei accentuate de inclinare a balantei impozitelor in favoarea celor indirecte, in conditiile in care masa produselor si serviciilor de pe piata interna este in permanenta reducere. Fata de anul 1996, cand in totalul veniturilor bugetare impozitele directe (impozitul pe profit, impozitul pe salarii) si indirecte (TVA, accize, taxe vamale) isi imparteau in mod egal cotele, deplasarea accentului de la impozitarea directa catre cea indirecta a facut ca ponderea acesteia din urma sa ajunga la aproape 79%. Impozitele indirecte sunt recuperate de producatori, comercianti, prin pretul de desfacere a produselor sau serviciilor pe care le presteaza. O slaba concurenta pe piata sau absenta acesteia in cazul monopolurilor nu ofera consumatorului posibilitatea de a alege produsele, in conditii de competitivitate din punctul de vedere al pretului si calitatii. in plus, majorarea impozitelor indirecte nu face decat sa contribuie si mai mult la scaderea consumului, ca urmare a reducerii puterii de cumparare. in contrapondere, au fost reduse impozitele directe (dupa ce anul trecut am asistat la o crestere a acestora prin majorarea contributiilor la asigurarile sociale si de sanatate), dar propagarea efectelor acestei decizii nu se face de pe o zi pe alta. Poate, efectul se va vedea anul viitor.
Aceasta este o fata a bugetului intoarsa catre contribuabili. De cealalta parte, trebuie sa fie vizibil drumul pe care banii stransi in buget ajung inapoi catre cei care au contribuit la formarea surselor bugetare. in conditiile actuale, acesta este tot mai greu de identificat. Calitatea invatamantului ramane precara, cea a sistemului sanitar de asemenea, ordinea publica lasa si ea de dorit, autoritatile locale se plang ca n-au bani atunci cand se pune problema iluminatului public sau cand sunt invocate conditiile in care se desfasoara activitatea de transport. De fapt, cand este vorba de lamentari, nici un ministru nu se da deoparte. Un exemplu elocvent in acest sens este ceea ce se intampla acum in Parlament. Nici n-au inchis bine mapele cu proiectul de buget discutat si rasdiscutat in Guvern, ca, o data cu documentul, detinatorii portofoliilor ministeriale au luat drumul catre comisiile parlamentare din camerele legislative. Aici se va da ultima batalie pe resursele bugetare. in mod paradoxal, dupa ce proiectul a trecut de Executiv, fiecare ministru cauta, acum, intelegere din partea parlamentarilor. Ca si cum n-ar fi fost prezenti la lucrarile din Guvern sau le-ar fi strain potentialul financiar al Romaniei.
Doar frica de FMI poate potoli setea de bani
Ministerul Sanatatii solicita alocatii bugetare in valoare de 11.500 miliarde lei si a obtinut 4.433 miliarde lei. Pretentiile poate le-ar mai scadea, dar nu pana la nivelul sumei alocate in proiectul aprobat de Guvern, pentru ca tine cu dintii de toate posturile existente (alocatia primita ar determina concedierea a 17% din personalul existent), ca si de continuarea investitiilor incepute.
Ion Caramitru, ministrul culturii, vrea si el fonduri suplimentare (inca 250 miliarde lei) pentru subventionarea institutiilor aflate in subordinea ministerului, pentru comenzi la edituri, achizitii la biblioteci sau finantarea programelor culturale in derulare. De unde se vede ca e mai usor sa ceri din banul public decat sa sensibilizezi sectorul privat sa contribuie cu sponsorizari pentru asigurarea suportului financiar al actiunilor culturale.
Radu Berceanu, ministrul industriei si comertului, mai vrea 1.000 miliarde lei, acum sau la rectificarea bugetara. Nici sumele alocate mediului nu sunt suficiente, in viziunea ministrului Romica Tomescu. Institutia ar mai avea nevoie de o suplimentare in valoare de 1.500 miliarde lei.
Comisiile parlamentare de aparare au dat deja aviz favorabil pentru suplimentarea bugetelor apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale, cu aproape 7.000 miliarde lei. Si Ministerul de Externe a trecut de primul hop: dezbaterea in comisia de specialitate, unde a obtinut avizul favorabil pentru o suplimentare de 55 miliarde lei. Suma este considerata insuficienta pentru acoperirea cheltuielilor cu deplasarile si finantarile acordate romanilor de peste granita.
Ioan Muresan, ministrul agriculturii, nu se lasa mai prejos. Pretextand ca s-a produs o greseala in buget privind numarul angajatilor care vor ramane dupa disponibilizarile promise (18.000 si 15.000 cum apar in buget), a cerut suplimentarea sumei alocate. A obtinut un plus de 2.000 miliarde lei, desi, dupa aprecierile ministrului agriculturii, pentru o buna functionare a ministerului i-ar fi trebuit o alocatie suplimentara de 10.000 miliarde lei. A renuntat sa se bata pentru mai mult, pentru ca spera sa-si adjudece veniturile realizate din concesionarea terenurilor societatilor comerciale din agricultura, precum si din privatizarea acestora.
Batalia pentru obtinerea de fonduri suplimentare nu pare sa fie usoara, mai ales in contextul amplificarii frictiunilor politice. Lupta se va da insa pe un teren minat de imaginea Fondului Monetar International, de la care autoritatile romane spera eliberarea unui nou imprumut. in aceste conditii, nu vor fi posibile modificari ale sumelor, asa cum sunt ele reclamate de ministri. Singurul lucru pe care-l poate spera un demnitar este sa poata musca din halca altuia, cat mai degraba cu putinta, pentru ca autoritatile de la Bucuresti au de gand sa reinceapa in aprilie negocierile cu expertii americani.