Compania spaniola Telefonica si operatorul finlandez Sonera Corp. si-au anulat saptamana trecuta proiectele de dezvoltare a unor infrastructuri de telefonie mobila de ultima generatie UMTS (Universal Mobile Telecommunications System). Cele doua companii detineau impreuna licente 3G in Germania, Italia, Austria si Elvetia, pentru care platisera 8,5 miliarde de euro.
Tehnologia 3G permite utilizatorului de telefonie mobila acces rapid la Internet, transfer de date, imagini, ascultarea de muzica pe telefonul mobil, precum si vizualizarea paginilor web cu elemente grafice si servicii de localizare.
Miscarea celor doi operatori nu inseamna insa decat inceputul sfarsitului unei tehnologii care se pare ca nu va avea (cel putin deocamdata) nici un succes in Europa. Analistii se asteapta ca inca cel putin opt companii de telefonie mobila sa faca acelasi anunt in perioada imediat urmatoare (Vodafone, Orange si Deutsche Telekom fiind numele cel mai des folosite).

In Romania, licenta se da cu 35 mil. USD

Practic, dupa ce au investit mai mult de 150 de miliarde de dolari in licente 3G si in dezvoltarea de infrastructura pentru aceasta tehnologie, operatorii europeni au revenit cu picioarele pe pamant si si-au ponderat un optimism dus deja la extrem. Este momentul in care devine tot mai evident ca doar cei mai puternici vor supravietui pe o piata a telefoniei mobile care, in Europa de Vest, a ajuns deja la momentul de varf al dezvoltarii, din punctul de vedere al numarului de clienti.
Judecata cea mai simpla in favoarea succesului tehnologiei de ultima generatie a tinut de faptul ca cel putin trei sferturi dintre cei peste 100 de milioane de posesori de telefoane mobile vor opta pentru un telefon mobil mai dezvoltat. La fel au gandit si producatorii de telefoane care s-au grabit sa proiecteze terminale adaptabile 3G. In final, producatorii (Ericsson si-a anuntat actionarii ca a pierdut 3,3 miliarde de euro din aceasta actiune) au ramas si cu buza umflata si cu buzunarele goale. Au realizat ca ce e mult strica. Cel putin deocamdata.
Si totusi, intr-un asemenea moment, ministrul roman al comunicatiilor, Dan Nica, anunta ca vrea sa vanda patru licente de tipul IMT 2000, cu o valabilitate de 15 ani, (International Mobile Telecommunications), pentru care cere cate 35 de milioane de dolari in patru transe. Dintre cele patru licente, care vor putea fi reinnoite la cererea titularilor cu zece ani fara plata unor taxe suplimentare, cel putin una va respecta standardul UMTS.
„Acordarea licentelor pentru comunicatii mobile de generatia a treia este o necesitate pentru dezvoltarea sectorului de comunicatii din Romania si pentru asigurarea infrastructurii de functionare in bune conditii a societatii informationale. Se poate estima ca in urmatorii doi ani vor fi furnizate servicii de telefonie 3G in Romania”, spune Nica. IMT 2000 reprezinta o familie de standarde de comunicatii care au drept scop facilitarea introducerii de noi aplicatii la scara globala – un fel de sora mai mica a UMTS-ului – cel mai bun exemplu fiind cel al operatorului roman Telemobil, care dezvolta tehnologia CDMA.
E clar ca declaratia oficialului roman nu tine cont de situatia existenta in randul operatorilor de telefonie mobila. Faptul ca Nica vede telefonie mobila 3G in Romania peste doi ani, chiar inainte ca Germania, Italia sau Franta sa faca acest lucru, nu arata decat ca ministrului roman ii place sa se joace cu cuvintele.
In primul rand, singurii operatori care ar putea sa preia o licenta UMTS sunt MobiFon si Orange. Analistii externi exclud din start ca firme noi intrate pe piata sa incerce realizarea unor proiecte „greenfield” pe baza unor licente UMTS sau IMT 2000. Acelasi lucru l-a vizat grupul britanic Hutchinson Wampoa, care incearca sa lanseze servicii de telefonie mobila 3G in Anglia si Germania, fara ca in prealabil sa detina o infrastructura GSM 900 sau 1.800.
Este foarte greu sa atragi clienti pe o piata care a ajuns deja la maturitate. Cel mai bun exemplu este Telemobil care, chiar daca ofera servicii de ultima generatie, nu se regaseste inca in preferintele romanilor. Cu alte cuvinte, nu intotdeauna investitiile de sute de milioane de dolari au succes. Nici chiar in Romania.
In al doilea rand, MobiFon si Orange au dezvoltat si lansat telefonia mobila de 2,5G bazata pe sistemul GPRS. Nici unul dintre cei doi operatori de telefonie mobila nu a reusit sa-si convinga mai mult de 10% din clienti sa apeleze la WAP (internet mobil), asa ca incasarile sunt cu mult sub asteptari, chiar daca Orange si Connex nu recunosc oficial acest lucru.
In al treilea rand, lansarea unei tehnologii UMTS se poate justifica doar in momentul in care veniturile anuale pe cap de abonat ar fi cu 500 de euro mai mari decat se obtine in momentul de fata. Veniturile curente ale operatorilor din Europa Occidentala sunt de 360 de euro pe abonat pe an, iar in Romania de aproximativ 240 de euro anual.
Chiar si in conditiile in care costul unei licente 3G in Romania este de 1.000 de ori mai mic decat in Germania, investitiile necesare finalizarii unei astfel de infrastructuri sunt de ordinul sutelor de milioane de dolari si pot fi cu greu recuperate. Bernard Moscheni, directorul general al Orange Romania, spune ca, deocamdata, asteapta ca piata romaneasca sa atinga pragul maturitatii. „Dupa aceea mai vorbim si despre UMTS. Deocamdata, e mult prea devreme”, spune Moscheni.