Există probabil un motiv foarte bine întemeiat pentru care Ministerul de Interne italian a prezentat, în ultimele zile, un plan prin care solicită Europei un mecanism de relocare automată a migranților care debarcă în Italia, urmând ruta Mării Mediterane.
O scrisoare-apel, împărtășită cu miniștrii de interne din Spania, Grecia, Malta și Cipru.
Pe scurt, Europa mediteraneană solicită din nou relocări obligatorii și automate, o depășire de facto a mecanismului prevăzut de Tratatul de la Dublin, cu Europa de Nord, în schimb, care momentan a răspuns în mod negativ propunerii. Impresia este că provocarea asupra relocărilor este în primul rând un interes italian.
Și, după cum am menționat la începutul articolului, există poate un motiv foarte întemeiat și privește Libia. Aici, cel puțin 20.000 de migranți sunt pregătiți să plece, cel puțin conform rapoartelor Serviciilor Secrete. Într-adevăr, numărul ar putea fi subestimat: în ultimele zile, chiar și Națiunile Unite s-au temut de prezența a cel puțin 650.000 de migranți în Libia.
Marea majoritate nu ar fi propuși să plece în Italia momentan, însă nu poate fi exclus faptul că pe listele traficanților de ființe umane care se pregătesc să navigheze sunt cu mult peste 20.000 de unități.
Și, trebuie să adăugăm și o altă mare sperietoare, de data aceasta politică. Tripoli ar putea șantaja Roma în chestiunea migrației. După cum citim în „Corriere della Sera”, există multe presimțiri cu privire la intențiile guvernului condus de Fayez Al Sarraj de a relaxa controalele de-a lungul coastelor Mării Mediterane și de a pretinde bani de la guvernul italian.
În joc sunt fonduri, bani și provizii prevăzute prin memorandumul din 2017, reînnoit în ultimele luni. Dar jocul, după cum s-a menționat, este în special politic: Al Sarraj ar dori să împingă Italia către un sprijin mai mare în favoarea sa, după ezitările Romei din ultimele luni. Italia a rămas pe margine în privința dosarului libian, surprinsă de protagonismul turc, care a determinat Ankara să fie noul partener principal al lui Al Sarraj din noiembrie, cu diplomația aproape blocată în pânzele de păianjen ale poziției „echidistante” dintre Guvernul de la Tripoli și generalul Haftar.
Cu acesta din urmă, care se retrage din Tripolitania, Al Sarraj are acum toate interesele de a face presiuni asupra Italiei, iar principala problemă în acest sens poate fi doar cea migratorie. Pe scurt, între raportul serviciilor secrete și problemele politice, un alt exod ar putea pleca în curând din Libia către țărmurile italiene. Iar guvernul condus de Conte încearcă să se protejeze, creând un front mediteranean asupra relocărilor.
Dar este o cursă împotriva timpului, laborioasă și care probabil nu va duce nicăieri, având în vedere că subiectul este discutat de ani întregi și nu a fost niciodată înfruntat serios în UE, anunță ilgiornale.it.