Ministerul Finanțelor a organizat șapte licitații pentru a atrage bani de la bănci și niciuna nu a fost subscrisă în totalitate.
Ieri, ministrul finanțelor, Eugen Teodorovici, a anunțat ritos că a dat dispoziție ca statul să nu se mai împrumute de la bănci, de pe piața internă. Este un gest curajos sau unul nesăbuit? Vom vedea. În orice caz, este o mișcare riscantă. Totul a plecat de la situația acestei luni.
Cel mai recent exemplu a fost chiar luni, 28 ianuarie, când Ministerul Finanțelor a dorit să atragă 400 milioane de lei de pe piață. O sumă deloc mare, dar pentru care nu a primit decât o ofertă de 132 milioane lei, adică aproximativ o treime. Nici măcar această sumă nu a fost achiziționată de stat, pentru că între dobânda oferită de minister și cea cerută de bănci a fost o diferență prea mare. Ca atare, Ministerul Finanțelor a anulat licitația.
Trebuie spus că licitațiile de vânzare de titluri de stat sunt la ordinea zilei. De ani de zile, Guvernele rostogolesc plata datoriei, adică achită titlurile de stat ajunse la scadență cu noi emisiuni de instrumente de acest tip. Tot prin scoaterea pe piață a titlurilor de stat se plătește și deficitul bugetar. De aceea, de foarte mult timp, au existat emisiuni de titluri de stat de un miliard euro, denominați în lei, pe lună.
În felul acesta, băncile locale au ajuns să aibă cea mai mare expunere din Uniunea Europeană asupra statului. Ceea ce înseamnă că băncile dețin, ca procent din active, cel mai mare nivel de datorie publică din Uniunea Europeană, aproximativ 25%. De altfel, mai voalat sau mai direct chiar banca centrală a atras atenția asupra riscurilor care există asupra sistemului bancar din cauza expunerii mari pe datoria statului român.
Ieri, ministrul Eugen Teodorovici a declarat că statul va opri pentru o perioadă împrumuturile de la băncile locale. Ar putea părea un gest curajos și oportun. O parte a românilor s-ar putea întreba: ce poate face România dacă băncile cer dobânzi mai mari? Răspunsul: să nu se mai împrumute de la bănci, este o mare capcană. De ce? Pe de o parte, pentru că întregul mediu economic românesc este predispus la creșterea dobânzilor din cauza inflației mari și a lipsei de predictibilitate a deciziilor economice. Pe de altă parte, jocul de mână forte, exprimat de afirmația că nu se mai discută cu băncile, poate duce la o reacție și mai dură a piețelor financiare. Mai grav este, însă, din ce bani vor fi acoperite datoriile, în lipsa atragerii banilor de la bănci.
Ministrul finanțelor spune nonșalant că va fi folosit buffer-ul, adică rezerva de bani pe care o are ministerul. Adică, în loc să caute o soluție pe piața bancară, Teodorovici a decis să înceapă să vândă „mobila din casă”. Adică, să folosească rezerva financiară a statului. O rezervă care s-a creat imediat după criză la insistențele Fondului Monetar Internațional, o instituție financiară internațională mult-criticată de actuala coaliție de guvernare. Dar buffer-ul trebuie folosit doar în situații de criză. Aceasta este logica existenței unei rezerve financiare care acoperă între patru și cinci luni a necesarului de finanțare. De altfel, suma rezervei nu este comunicată de Ministerul Finanțelor din rațiuni lesne de înțeles.
Suntem, în acest moment, în criză? În aparență, nu, pentru că, de exemplu, bugetul pe anul acesta este construit pe o creștere economică de 5,5%. Și atunci, folosirea rezervei financiare este de neimaginat. Au boicotat băncile statul din cauza ordonanței care suprataxează activele bancare? Nu este sigur. Ar fi interesant ca băncile să se fi gândit să dea o lecție economică guvernului. Dar, mai probabil este că băncile și guvernul văd diferit evoluția viitoare a economiei românești. Și ca atare, își impun niveluri diferite de dobândă care poate fi plătită sau respectiv încasată. De asemenea, este posibil ca reținerea băncilor să vină din faptul că achiziția de titluri de stat pe care o fac duce la o taxă mai mare pe care o au de plată. Suntem, așadar, într-o aberație, statul își suprataxează creditorii chiar într-un moment în care are mai multă nevoie de ei. Această situație ne poate da o explicație mai plauzibilă pentru ruptura de moment dintre stat și bănci.