Până pe 31 august, va exista o reformă a tot ceea ce înseamnă sistem de asistenţă socială în România
Potrivit spuselor sale, premierul României, Marcel Ciolacu, a solicitat ca, până pe data de 31 august 2023, să existe o reformă a tot ceea ce înseamnă sistem de asistenţă socială, o analiză instituţională profundă pentru a schimba circuite şi proceduri, acreditare şi licenţiere, a optimiza activităţi și o analiză a toate categoriile de personal implicate în sistemul de asistenţei sociale, fiind verificat, totodată, care este statutul lor, prestaţia lor și responsabilitatea lor.
Simona Bucura Oprescu a avertizat, vineri, că „va pune sub lupă” atât partea de consiliere, de metodologie pentru serviciile sociale, standarde de calitate şi de cost, dar şi de control şi inspecţie, „astfel încât în România să realizăm un proces de reformă a părţii de asistenţă socială, la finalul căruia niciun dintre noi să nu mai fim în situaţia în care am fost.”
„Situaţia este intolerabilă, iar vinovaţii trebuie să răspundă, aşa cum a cerut şi premierul Ciolacu. În momentul acesta pot să vă spun cu certitudine un lucru – avem un angajament ferm pe care îl respectăm şi anume că vom rezivui toată legislaţia cu privire la asistenţa socială din România şi tot ceea ce înseamnă structuri de control pe care le avem la nivelul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Am avut deja o întâlnire cu colegii din toate structurile teritoriale ANEPIS. În cel mai scurt timp, luni deja avem o întâlnire cu organizaţiile neguvernamentale, la iniţiativa premierului Marcel Ciolacu”, a declarat, vineri, Simona Bucura Oprescu într-un interviu acordat pentru Digi24.
Comitetul ONU împotriva Torturii îşi exprimă „profunda îngrijorare” cu privire la azilele groazei din România
Declarația ei a fost făcută în aceeași zi în care Comitetul ONU împotriva Torturii și-a exprimat „profunda îngrijorare” cu privire la acuzaţiile de tortură, rele tratamente, supraaglomerare, lipsă de personal calificat şi specializat şi condiţii materiale precare atât în instituţiile de psihiatrie, cât şi în unităţile de îngrijire socială din România. Ca urmare, instituţia respectivă a făcut mai multe recomandări Guvernului României, în calitatea sa de stat semnatar al Convenţiei ONU împotriva torturii:
(a) să efectueze investigaţii prompte, imparţiale, aprofundate şi eficiente cu privire la toate acuzaţiile de tortură şi rele tratamente în instituţiile psihiatrice şi în centrele de asistenţă socială şi să se asigure că persoanele suspectate de comiterea unor astfel de acte sunt suspendate imediat din funcţiile lor pe toată perioada anchetei, garantând totodată respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie;
(b) să urmărească în justiţie persoanele suspectate de a fi comis acte de tortură sau rele tratamente în temeiul articolelor 282, respectiv 281 din Codul penal şi, în cazul în care sunt găsite vinovate, să se asigure că acestea primesc pedepse proporţionale cu gravitatea faptelor lor şi că victimele beneficiază de reparaţii şi reabilitare corespunzătoare în timp util;
(c) să ia măsuri imediate pentru a îmbunătăţi condiţiile materiale şi a reduce supraaglomerarea în instituţiile psihiatrice şi în unităţile de asistenţă socială şi să intensifice acţiunile de sprijinire a dezinstituţionalizării persoanelor cu dizabilităţi şi boli mintale, inclusiv prin investiţii în servicii alternative şi comunitare, în colaborare cu partenerii relevanţi;
(d) să asigure alocarea de resurse financiare şi umane adecvate pentru instituţiile psihiatrice şi unităţile de îngrijire socială, inclusiv prin furnizarea de personal specializat în furnizarea de îngrijire pentru astfel de pacienţi şi rezidenţi, împreună cu cursuri de formare adaptate, periodice şi continue, pentru a asigura cele mai înalte niveluri de îngrijire;
(e) să se asigure că sunt puse în aplicare suficiente garanţii juridice şi procedurale pentru pacienţii din instituţiile psihiatrice şi unităţile de îngrijire socială, atât în drept, cât şi în practică, şi că acestea sunt însoţite de o revizuire judiciară periodică şi de căi de atac eficiente împotriva instituţionalizării involuntare de jure şi de facto;
(f) să se asigure nu numai că organismele naţionale înfiinţate cu mandate de monitorizare a instituţiilor psihiatrice şi a unităţilor de îngrijire socială, cum ar fi Mecanismul naţional de prevenire şi Consiliul naţional de monitorizare, sunt în măsură să îşi îndeplinească efectiv mandatele, fără obstacole nejustificate, ci şi că organizaţiilor neguvernamentale li se permite şi li se conferă competenţe în acest sens, inclusiv prin eliminarea barierelor administrative inutile care le împiedică să îşi desfăşoare activitatea legitimă şi importantă.
