După vizita făcută de Suveranii României la Varşovia şi Cracovia în iunie 1923, se punea problema unor relaţii economice speciale între ţara noastră şi Polonia.
Revista scotea în evidenţă că, în cei cinci ani de independenţă, Polonia făcuse mari sforţări pentru ridicarea sa economică, începând cu reorganizarea drumurilor de fier, care ajunseseră la normal.
Regularitate cronometrică
“Faptul are o deosebită însemnătate pentru România, care poate astfel transita mărfurile sale pentru Germania, ţările scandinave şi chiar pentru Austria, folosindu-se de trenurile poloneze, cari circulă cu o regularitate cronometrică”, scria revista.
Autorul S. Griseanu aprecia: “Poporul român cât şi cel polon, trebuie să se cunoască, sub toate raporturile sociale, intelectuale şi economice.
Paralel cu schimbul produselor materiale, e necesar şi schimbul de idei politice, literare şi artistice. Ca o consecinţă naturală, relaţiunile polono-române, trebuie să ia o desvoltare din ce în ce mai mare”.
Polonia reuşise să ajungă, în 1922, la 90 la sută din producţia de cereale, la 95 la sută la creşterea vitelor, în comparaţie cu cea dinainte de război, iar la extracţia de cărbune la 105 la sută, la sare la 153, la zinc şi fier la 98 la sută.
Referitor la comerţul exterior, exporturile poloneze depăşiseră importurile cu 165 milioane de franci.
Mai era remarcată activitatea Societăţii Anonime de Editură Cartografică şi de Cărţi a Profesorilor Universitari din Polonia care în 1922 produsese 2.238.000 de cărţi şi 76.000 de reviste.
Citește mai MULT pe Evenimentul Istoric
