Mircea Lucescu este îndurerat de dispariția lui Franz Beckenbauer. Tehnicianul român spune că germanul a fost prototipul apărătorului cu spirit ofensiv. Inteligență, eleganță, intuiție de a acoperi spațiile.
Lucescu a fost admiratorul lui Franz Beckenbauer
Dispariția lui Franz Beckenbauer a îndoliat lumea fotbalului. Printre cei care l-au admirat a fost și Mircea Lucescu. Cei doi au fost contemporani, făcând parte din aceeași generație de jucători. Germanul s-a născut în data de 11 septembrie 1945, iar Il Luce, cu o lună și jumătate mai devreme, pe 29 iulie 1945.
„M-a impresionat, l-am admirat profund. Ceea ce făcea el era dincolo de fotbal. Balet, nu fotbal. Cu ce ușurință alerga, părea că dansează, că plutește. Eleganță pură”, l-a descris Lucescu.
„Atâtea momente memorabile. Acele imagini rămân pentru eternitate, cu Beckenbauer jucând în semifinala Mondialului din 1970 contra Italiei deși avea brațul drept prins într-un bandaj. Ce caracter avea! Nu și-ar fi lăsat echipa, colegii, orice s-ar fi întâmplat”, a continuat antrenorul.
„Întâlnirea cu el și egalul în fața Germaniei au fost un impuls extraordinar pentru noi la turneul final ce a urmat”.
Tehnicianul român îl consideră pe Beckenbauer ca fiind cel mai bun jucător din istorie pe poziția sa în teren.
„A transformat o zonă de luptă, de tacklinguri, de duritate, într-un spațiu al fotbalului. A fost prototipul jucătorului din fața apărării cu spirit ofensiv, al apărătorului cu spirit ofensiv. Inteligență, intuiție de a acoperi spațiile. O legendă care a influențat decisiv fotbalul”, a mai spus Lucescu.
Cum s-a ales cu porecla „Der Kaizer
Franz Beckenbauer a trecut printr-o gravă boală în ultimii ani ai vieții. Marele fotbalist s-a stins duminică seara, în liniște, conform anunțului făcut de familia sa.
Cariera lui Beckenbauer a început la SC 1906 München. Un club cu baza de pregătire și sediul în imediata apropiere a locuinței părinților săi, situată în cartierul Giesing. La 12 ani, a făcut trecerea la TSV 1860 München. Cea mai veche echipă din metropola bavareză și, totodată, cea mai iubită, considerată drept „echipa clasei muncitoare”.
Faima lui Beckenbauer a crescut semnificativ odată cu transferul său la Bayern München. În 1968, el și-a câștigat porecla care avea să-l însoțească pe tot parcursul vieții: „Der Kaiser” (n.r. „Împăratul”).
Totul a început de la un meci amical disputat de Bayern la Viena, unde s-au făcut mai multe fotografii în oraș. În una dintre acestea, Franz Beckenbauer a fost surprins alături de o statuie a împăratului austriac Franz I.
Imaginea a fost ulterior publicată în presă într-un articol semnat de Sepp Graf, care a introdus expresia „Fußball-Kaiser” (n.r. „Împăratul Fotbalului”) referindu-se la Beckenbauer. Termenul s-a răspândit rapid în presă și printre suporteri.
Franz Beckenbauer a confirmat această poveste în mai multe interviuri, susținând legătura dintre imaginea cu statuia împăratului și porecla care i-a fost atribuită.
O altă versiune a poveștii a fost prezentată de săptămânalul Welt am Sonntag. După primul triumf al lui Bayern în Bundesliga în 1969, tabloidul Bild l-a desemnat pe Franz, pentru a treia oară consecutiv, cel mai bun jucător din campionat, în funcție de media notelor acordate de reporterii ziarului pe parcursul întregului sezon.
În timp ce Gerd Muller, golgeterul echipei, era cunoscut sub numele de „Bomber der Nation” („Bombardierul Națiunii”), Beckenbauer a fost declarat „Kaiser der Nation” („Împăratul Națiunii”). Porecla a căpătat și mai multă importanță după finala Cupei Germaniei din 14 iunie 1969, când Beckenbauer a învins în duelul cu Reinhard Libuda (Schalke 04), cunoscut sub numele de König von Westfalen (Regele Westfaliei). Ca urmare, presa a căutat o denumire mai deosebită pentru mijlocașul de la Bayern, numindu-l „Kaiser”.