Mirela Nemțanu, directorul executiv al fundației, ne-a povestit despre cazurile de refugiați care au trecut prin centrele HOSPICE și despre modul în care s-au mobilizat pentru a-i ajuta. „Acum asistăm la un dezastru social. Noi nu suntem în zona intervenției sociale, dar la nivel uman am realizat că nu avem cum să stăm departe și trebuie să-i ajutăm pe acești oameni. Am intuit alături de colegii mei că printre aceste valuri de refugiați care vor veni vor fi și oameni cu problemele medicale, ceea ce s-a și întâmplat.
Din primele zile noi ne-am deschis toate unitățile noastre. Avem două spitale care oferă servicii complete de îngrijire paliativă, un spital la Brașov, unul la București. Avem lângă București, la Adunații Copăceni, un centru care este destinat doar tratării copiilor cu boli incurabile, cu stadii avansate ale bolii lor, pe care l-am transformat, mare parte din el, în tabără de refugiați”, ne prezintă situația Mirela Nemțanu.
Ucrainenii refugiați cred cu tărie în Zelenski
Hospice nu s-a axat numai de ajutoare materiale de cazare și mâncare, ci și pe tratamentele de care aveau nevoie refugiații ajunși la centrele lor sau de consiliere psihologică. Bătrâni alături de mame și copii fug din calea războiului, iar unii dintre ei au condiții medicale care în mod normal nu le-ar fi permis deplasarea pe distanțe de sute de kilometri. Totuși, Mirela Nemțanu a observat faptul că ucrainenii au încredere deplină în Zelenski și chiar așteaptă cu optimism ziua în care se vor putea întoarce acasă.
„Noi acum avem două categorii de refugiați. Avem deja niște familii care ne-au rugat să rămână până la sfârșitul războiului la noi. Ce am observat la acești oameni cu care am stat de vorbă? Au încredere deplină în liderul lor și nu-și pun problema dacă vor câștiga războiului, ci când vor câștiga războiul și vor să se întoarcă acasă. Printre refugiații noștri o parte își doresc să rămână până la finalul războiului, o parte au venit și au plecat”, ne povestește Mirela Nemțanu.
Copiii, victime inocente ale războiului
„Mai în toate grupurile pe care le-am avut până acum la noi au fost și copii. La Adunații Copăceni am avut copii bolnavi, cu boli grave, care nu ar fi trebuit să se deplaseze sub nicio formă, dar iată că au fugit la sute de kilometri. Cu encefalie, cu coloană ruptă, ruptură de splină, semi-pareze. Colegii mei au intervenit măcar cu servicii medicale de bază. Acești copii de care spuneam, cu probleme, au fost în tranzit”, ne transmite Mirela Nemțanu.
Acolo unde s-a putut Hospice a ajutat cu toate resursele disponibile acomodarea refugiaților. Pe teritoriul României au ajuns tot felul de cazuri medicale, printre ele aflându-se și o femeie de 26 de ani, în stadiul IV, care mai avea tratament de morfină suficient pentru încă două zile. Aceste cazuri sunt grave, nefiind vorba despre medicamente de uz comun, precum antinevralgicul sau paracetamolul.
Toate aceste cheltuieli sunt suportate din bugetele pe care Hospice le avea pentru alte proiecte destinate pacienților români. Ei încearcă să îi ajute în momentul de față egal atât pe refugiați cât și pe pacienții pe care îi aveau deja în centrele medicale.
„Toate cheltuielile vin în plus față de activitățile pe care le facem în mod normal și constituie un consum destul de mare. Țin minte că în primul weekend în care am avut refugiați am consumat câteva tone de peleți doar pe partea de încălzire. Pentru Adunații Copăceni, spre exemplu, estimatul nostru pe o lună cu toate serviciile oferite la capacitatea de acolo al fi undeva la 50.000 euro ca să acoperim tot ce oferim pentru pacienți. Am început deja să avem ajutor, sunt companii care ne-au ajutat pe partea de mâncare și răcoritoare, dar în egală măsură avem nevoie și de ajutor financiar. Vorbim de oameni, medici și specialiști pe care îi punem la dispoziție. Orice dorește să ne ajute îi rog să intre pe site-ul nostru, hospice.ro, iar acolo sunt absolut toate detaliile de donare”, ne transmite Mirela Nemțanu.
