Un vis separatist cu rădăcini istorice
Khalistan este o mișcare separatistă care urmărește crearea unui stat independent pentru sikhii din India, situat în regiunea Punjab. Radicalii susțin ideea unui Khalistan suveran, motivați de convingerea că sikhii ar trebui să aibă propriul lor stat național, în afara Indiei, unde să-și poată păstra cultura și religia fără interferențe externe.
Mișcarea și-a găsit rădăcinile în perioada colonială, când britanicii au jucat un rol important în conturarea tensiunilor etnice și religioase din India. Însă adevărata explozie a mișcării Khalistan a avut loc în anii ’80, când radicalismul sikh a atins un punct critic.
Atunci, liderul extremist Jarnail Singh Bhindranwale a condus o revoltă violentă împotriva guvernului indian. Bhindranwale a devenit simbolul mișcării Khalistan datorită predicilor sale cu notă profetică și opoziției față de autoritățile indiene. Acesta a reușit să mobilizeze un număr mare de susținători, iar în 1982 el și adepții săi s-au refugiat în Templul de Aur din Amritsar.
Complexul sacru a fost transformat într-o fortăreață puternic înarmată și Bhindranwale a orchestrat o serie de atacuri și asasinate împotriva celor considerați trădători sau opozanți ai cauzei Khalistan. Guvernul indian, care considera situația ca o amenințare majoră la adresa suveranității țării, a decis să intervină, ceea ce a dus la declanșarea celebrei Operațiuni Blue Star.
De la revolte la Operațiunea Blue Star. Momentul de cotitură pentru Khalistan
Operațiunea Blue Star a fost o intervenție militară desfășurată între 1 și 10 iunie 1984, cu scopul de a elimina grupurile separatiste baricadate în Templul de Aur.
Armata indiană, sub comanda generalului Kuldip Singh Brar, a atacat templul cu un număr mare de soldați, tancuri, elicoptere și artilerie grea. Atacul a fost devastator și a dus la distrugeri masive ale complexului religios, precum și la moartea a sute de persoane, inclusiv civili, pelerini și soldați.
Potrivit unor surse oficiale, numărul total al victimelor a fost estimat la câteva sute, însă martorii și grupurile sikh susțin că bilanțul real s-ar ridica la câteva mii. Bhindranwale a fost ucis în timpul operațiunii, dar acțiunea militară a provocat un val de furie în întreaga comunitate sikh, care a perceput atacul asupra Templului de Aur ca pe o profanare gravă a celui mai sfânt loc al religiei lor.
Ca represalii, pe 31 octombrie 1984, prim-ministrul Indira Gandhi a fost asasinat la reședința sa oficială din New Delhi de către propriile gărzi de corp. Uciderea sa a declanșat revolte anti-sikh în întreaga țară, în care mii de membri ai comunității au fost uciși, iar casele și afacerile lor distruse de mulțimi furioase. Aceste evenimente au avut un impact profund asupra relațiilor dintre guvernul indian și sikhii din India și din diaspora, menținând tensiunile și resentimentele până în prezent.
Khalistan revine în prim-plan. De ce este din nou relevant?
Deși pare un conflict intern al Indiei, mișcarea Khalistan are ramificații care se întind mult dincolo de granițele subcontinentului. Comunitățile sikh din diaspora, mai ales din Canada, Marea Britanie și Statele Unite, au jucat un rol crucial în menținerea și finanțarea ideologiei separatiste. Protestele și evenimentele organizate de grupurile pro-Khalistan din aceste țări au stârnit reacții puternice din partea guvernului indian, care a acuzat statele occidentale că nu iau suficiente măsuri împotriva radicalilor.
Tensiunile au escaladat dramatic în 2023, când un lider pro-Khalistan, Hardeep Singh Nijjar, a fost asasinat în Canada. Ottawa a sugerat că serviciile de informații indiene ar putea fi implicate în acest incident, ceea ce a dus la un conflict diplomatic deschis între cele două țări. India a respins acuzațiile, dar ruptura s-a adâncit, având consecințe economice și politice semnificative.
Mișcarea Khalistan și relațiile internaționale
Mișcarea Khalistan a devenit un factor de destabilizare pentru relațiile dintre India și statele occidentale. Canada, care găzduiește una dintre cele mai mari comunități sikh din lume, a fost în repetate rânduri acuzată de guvernul indian că tolerează grupurile extremiste care militează pentru separarea Punjabului.
Tensiunile nu se opresc aici. Marea Britanie și Australia se confruntă și ele cu proteste pro-Khalistan, iar administrația americană trebuie să jongleze între menținerea relațiilor strategice cu India și libertatea de exprimare pe propriul teritoriu.
Pe fondul acestei instabilități, guvernul indian insistă că mișcarea Khalistan este o amenințare la adresa suveranității sale și a cerut cooperare internațională pentru a combate grupările separatiste. Însă Occidentul se află într-o dilemă: ar trebui să intervină mai ferm împotriva grupurilor radicale, riscând astfel să afecteze relațiile cu diaspora sikh? Sau ar trebui să rămână neutru, cu riscul de a deteriora parteneriatul strategic cu India?
Cauză pierdută sau amenințare latentă?
Deși nu mai are aceeași forță ca în anii ’80 și ’90, mișcarea Khalistan nu a dispărut. Grație diasporei și a noilor mijloace de comunicare, mesajul separatist continuă să fie promovat, chiar dacă susținerea efectivă din Punjab a scăzut. India a reușit să controleze insurecțiile interne, dar fricțiunile cu diaspora rămân o problemă nerezolvată.
În acest context, viitorul mișcării Khalistan depinde de evoluția relațiilor internaționale. Va reuși India să convingă Occidentul să ia măsuri mai stricte împotriva grupărilor separatiste? Sau va continua să se confrunte cu un Khalistan simbolic, alimentat de comunitățile din afara granițelor sale?
Un lucru e cert: mișcarea Khalistan nu este doar o problemă internă a Indiei, ci un subiect care poate remodela relațiile internaționale. Într-o lume deja marcată de conflicte geopolitice, acesta este un focar de tensiune care nu trebuie ignorat.
