Mișcările din jurul BRICS indică o hartă răsturnată a puterii
Afirmarea progresivă a unui agregat geoeconomic, identificat prin acronimul BRICS, format din Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, reprezintă una dintre noutățile procesului evolutiv care a caracterizat cel mai mult globalizarea piețelor la nivel planetar. Succesul acestei inițiative este legat de un set de factori care nu trebuie subestimați, ținând cont mai ales de actuala situație internațională, puternic marcată de criza ucraineană.
Din punct de vedere formal, cartelul s-a născut pe 16 iunie 2009 în orașul rus Ekaterinburg unde a avut loc primul summit al șefilor de stat ai țărilor aderente, care la acea vreme erau patru: Brazilia, Rusia, India și China (BRIC), a scris Giulio Albanese într-un articol realizat pentru avvenire.it
Aprobarea declarației finale în favoarea instituirii unei noi și mai echitabile ordini mondiale multipolare a reprezentat răspunsul acestor țări emergente la criza gravă a piețelor financiare internaționale din 2008. De asemenea, la acel moment s-a decis ca reuniunile membrilor să aibă o frecvență cel puțin anuală.
Chiar de la început s-au conturat spații de intervenție fără precedent pentru aceste noi puteri geo-economice
Chiar de la început s-au conturat spații de intervenție fără precedent pentru aceste noi puteri geo-economice, chemate, pe de o parte, să concureze pe scena mondială cu rolurile jucate în mod tradițional de Statele Unite și alte puteri economice occidentale și să revendice, pe de altă parte, un leadership în sfera mai largă a comunității internaționale.
Pe 24 decembrie 2010, Africa de Sud a fost admisă și ea în acest cartel, transformând formatul într-un cvintet cu noul acronim BRICS. De remarcat faptul că existența lor fusese deja prefigurată de Jim O’Neill, pe atunci economist-șef al Goldman Sachs, care a identificat într-un document (Global Economics Paper No: 66) întocmit pentru banca de investiții din SUA, un nou agregat geoeconomic bazat pe aceste caracteristici comune. Țările luate inițial în considerare au fost: Brazilia, Rusia, India și China.
Potrivit lui O’Neill, aceste națiuni ar fi dominat economia mondială a secolului care tocmai a început și, prin urmare, a fost necesară încorporarea lor în economia mondială dominată de sistemul occidental. Cert este că de-a lungul anilor, țările BRICS și-au exprimat nevoia de a formula poziții unitare în marile organizații multilaterale de pe planetă, intensificând relațiile dintre statele afiliate.
Dar au simțit și nevoia de a schimba arhitectura sistemului financiar și monetar internațional, pentru a reduce rolul jucat de moneda SUA, consolidând rezistenței țărilor aderente în ceea ce privește fuga de capital declanșată atât de procesele economice speculative, precum și de reducerea stimulilor monetari de către Rezerva Federală, sau lansarea unor eventuale strategii externe de sancționare, așa cum se întâmplă astăzi în cazul Rusiei. Pentru a consolida această direcție, la summitul de la Fortaleza din iunie 2014, BRICS a dat undă verde creării Noii Bănci de Dezvoltare (NDB), decizie care a fost judecată de mulți observatori occidentali drept o competiție pe față cu instituțiile Bretton Woods (Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional).
Dotată cu un capital inițial de 50 de miliarde de dolari, menit să finanțeze proiecte de infrastructură în țările emergente, NDB nu a fost singura noutate inclusă în tratatul de la Fortaleza. A mai fost creat un fond de 100 de miliarde, numit CRA (Contingent Reserves Arrangement), pentru a face față unor crize bruște de lichiditate ca un ulterior mecanism de apărare. Nu există nicio îndoială asupra faptului că din partea țărilor occidentale a existat o eroare de evaluare în subestimarea profeției lui O’Neill și a maturizării treptate a BRICS.
Cu siguranță, la începuturile sale, părea a fi un pol nu foarte coeziv și eterogen care nu s-ar fi putut oferi ca alternativă la cel atlantist al G7. Însă rolul lor în forumul G20 a crescut ca urmare a mobilizării, directe sau indirecte, pentru a face față, în felul lor, încălzirii globale, pandemiei COVID-19 și conflictului dintre Rusia și Ucraina. Vorbim despre 5 țări care astăzi, reprezintă împreună peste 42% din populația lumii și până la 20% din PIB-ul planetar.
Nu întâmplător, pe 27 mai, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Beijing, Wang Wenbin, a declarat că „țările membre BRICS sunt de acord să consolideze cooperarea cu piețele emergente și să se asigure că aceste guverne își pot face auzită vocea în problemele internaționale majore.
China sprijină activ procesul de extindere, promovează formularea de standarde și proceduri în acest scop și așteaptă cu nerăbdare aderarea unor parteneri cu un punct de vedere similar celui BRICS”. De menționat că, doar cu o zi înainte, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat oficial că Arabia Saudită și Argentina doresc să se alăture grupului. De altfel, aceste poziții urmează recenta întâlnire a miniștrilor de externe BRICS, desfășurată în regim de teleconferință pe 19 mai, care nu a avut o mare acoperire în presa occidentală, dar asupra căreia se cuvine să reflectăm.
Intenția organizatorilor a fost să discute despre situația strategică globală
Intenția organizatorilor a fost să discute despre situația strategică globală, tot în lumina războiului din Ucraina, pentru a promova un proces reînnoit de cooperare și integrare în cadrul BRICS. În declarația finală, emisă la terminarea întâlnirii, se citește printre altele că „miniștrii și-au reamintit pozițiile naționale cu privire la situația din Ucraina exprimate în forurile corespunzătoare, în special Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite și Adunarea Generală a Națiunilor Unite și susțin negocierile dintre Rusia și Ucraina.
În plus și-au împărtășit preocupările cu privire la situația umanitară din Ucraina și din jurul acesteia și și-au exprimat dorința de a sprijini eforturile Secretarului General al ONU, cele ale agențiilor ONU și Comitetului Internațional al Crucii Roșii și de a oferi ajutor umanitar în conformitate cu Rezoluția 46/182 a Adunării Generale a Națiunilor Unite”. De menționat că în același context s-a desfășurat sesiunea separată a grupului „BRICS Plus”, care a inclus Argentina, Egiptul, Indonezia, Kazahstanul, Nigeria, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Senegalul și Thailanda, reprezentând țări emergente și în curs de dezvoltare.
Ţări care, sub acțiunea cooperării crescânde, sunt candidate la aderarea la BRICS. Și tocmai având în vedere o posibilă extindere a BRICS, Wang Wenbin a anunțat că aceasta va fi discutată la mijlocul lunii iunie în China, la cel de-al 14-lea summit anual, dedicat unei „Noi ere a dezvoltării globale”. Potrivit economistului Paolo Raimondi, expert în BRICS, „Este important să reflectăm asupra ideii de bază a acestui cartel centrat pe multilateralism”.
În declarația summitului miniștrilor de externe din 19 mai, aceste guverne au reafirmat rolul principal al G20 în guvernanța economică globală, subliniind că acesta „trebuie să rămână intact pentru a face față provocărilor globale actuale”. Evident, adjectivul „intact” indică dorința de a avea și Rusia la reuniunile G20. În fața acestui scenariu, Europa are sarcina de a contribui la promovarea, în contextul actualului cadru internațional, a unei structuri multipolare, a unei lumi noi, pentru care sunt necesare acțiuni și un mod de gândire fără precedent.
