Un sondaj din 2023 sugerează că misofonia este mai răspândită decât se credea anterior, iar cercetările din Europa sugerează că această afecțiune are legături cu genetica, cu anxietatea, depresia și sindromul de stres post-traumatic (PTSD).

Psihiatrul Dirk Smit de la Universitatea din Amsterdam și colegii săi au analizat datele genetice din Consorțiul pentru genomică psihiatrică, din UK Biobank și bazele de date 23andMe și au descoperit că persoanele care s-au identificat ca având misofonie au avut mai multe șanse de a avea gene asociate cu tulburări psihiatrice și cu tinitus.

Persoanele care suferă de misofonie sunt foarte sensibile la sunetele din mediu și pot simți nevoia acută de a evita aceste sunete sau de a le elimina.

Pacienții cu tinitus – un țiuit persistent și strident în urechi – au, de asemenea, mai multe șanse de a avea simptome psihologice de depresie și anxietate.

„A existat și o suprapunere cu genetica PTSD”, a declarat Smit, citat de ScieenceAlert.

Genele care dau o sensibilitate la PTSD cresc probabilitatea misofoniei

„Asta înseamnă că genele care dau o sensibilitate la PTSD cresc, de asemenea, probabilitatea de misofonie. Ar putea indica un sistem neurobiologic comun care le afectează pe ambele. Și ar putea sugera că tehnicile de tratament utilizate pentru PTSD ar putea fi utilizate și pentru misofonie”, a precizat el.

Nu înseamnă că misofonia și aceste alte afecțiuni au, neapărat, mecanisme comune, ci că unii dintre factorii de risc genetici pot fi similari.

Răspunsurile la un sunet declanșator pot varia

Cercetări anterioare au descoperit că persoanele care suferă de misofonie au mai multe șanse să-și interiorizeze suferința. Cercetările echipei, publicate în 2023, au susținut, de asemenea, acest lucru, arătând legături puternice cu trăsături de personalitate, cum ar fi îngrijorarea, vinovăția, singurătatea și nervozitatea.

Răspunsurile la un sunet declanșator pot varia, de la iritare și furie până la suferință care interferează cu viața de zi cu zi. „S-a susținut că misofonia se bazează pe sentimentele de vinovăție, mai degrabă decât expresiile comportamentale ale furiei în sine, care provoacă suferința”, scriu Smit și echipa sa.

Ar putea exista și alte forme de misofonie

Persoanele cu tulburare din spectrul autist (ASD) au avut mai puține șanse de a experimenta misofonie. Acest lucru a fost neașteptat, deoarece cei cu TSA au o toleranță scăzută la sunete. „Rezultatele noastre sugerează că misofonia și ASD sunt tulburări relativ independente în ceea ce privește variația genomică”, scriu cercetătorii în lucrarea lor.

„Există posibilitatea să existe alte forme de misofonie, în mare parte determinată de condiționarea furiei sau a altor emoții negative, pentru a declanșa sunete specifice moderate de trăsături de personalitate”, susțin autorii,

În plus, misofonia nu a fost diagnosticată din punct de vedere medical în mostrele lor de date, ci doar auto-raportată, ceea ce este posibil să deformeze rezultatele.

Studiul lor oferă în schimb indicii privind cercetări suplimentare pentru a găsi mecanismul biologic din spatele misofoniei.