CONTROVERSE Producătorul de cabluri din Târgu Mureș are datorii de un miliard de lei, iar rezultatele sale financiare, soarta stocurilor ori relațiile cu acționarii și furnizorii ridică numeroase semne de întrebare.
Circa 200 de companii, instituții și persoane fizice încearcă să-și recupereze banii de la Romcab, firmă intrată în insolvență în februarie. Este vorba de aproximativ un miliard de lei, cel mai mare creditor fiind, potrivit datelor de acum câteva luni, EximBank, care are de recuperat 210 milioane de lei, urmat de Elbi Electric & Lighting SRL (circa 150 de milioane), Banca Transilvania (111 milioane) și acționarul majoritar, Sadalbari SRL (101 milioane).
Pe listă se mai află și International Investment Bank, care are de recuperat 68 de milioane de lei, furnizorul de cupru MKM, cu 36 de milioane, și Piraeus Bank și CEC Bank, cu o creanță de 35 de milioane de lei fiecare. Șase companii de asigurări (Exim Asig, City Insurance, Allianz Ţiriac, Certasig, Euler Hermes și Atradius) au de recuperat cam 120 de milioane de lei în total.
Surse din apropierea companiei spun că s-a ajuns la acest nivel de datorii din cauza clienților Romcab, care cereau tot mai multe cabluri și au fost dispuși să cumpere cupru în numele Romcab. „A existat aceasta metodă de lucru în care unii clienți au furnizat cupru pentru prelucrare, urmând să primească produs finit, respectiv cabluri.
Din informațiile mele, aceste sistem de lucru a început să funcționeze pe parcursul anului 2015. Este o metodă standard, în condițiile în care exista o cerere consistentă de la clienți și nu exista suficientă lichiditate pentru finanțarea importurilor de cupru“, ne-a explicat fostul președinte al Consiliului de Administrație, Sebastian Vlădescu.
Semne de întrebare
Totuși, cum s-a ajuns la insolvență? În mod normal, cuprul cu pricina trebuia transformat în cabluri și vândut în câștig. În plus, Romcab raportase pentru primele nouă luni ale lui 2016 un profit de nouă milioane de euro. Spre surpriza tuturor, până la finele anului acesta s-a transformat într-o pierdere de 39 de milioane de euro. Într-un interviu din februarie, Zoltan Prosszer, acționarul principal al firmei (prin intermediul companiei Sadalbari SRL), dădea vina pe băncile care au redus finanțările, dar și pe anumite interpretări contabile și spunea că a cerut insolvența pentru a se proteja de creditorii care ar fi demarat imediat executări silite, punând în pericol însăși existența firmei.
Totuși, Prosszer nu a explicat de ce, înainte de a depune cererea de insolvență, a gajat cele 69% din acțiunile Romcab deținute de Sadalbari și a cesionat cele mai multe părți sociale din Sadalbari unei angajate a Romcab, Roxana Târcă. El nu a comentat nici zvonurile cu privire la stocurile Romcab, care în realitate ar fi fost mult mai mici decât cele declarate. „Se spune că aceleași stocuri au fost folosite pentru a garanta împrumuturi la mai multe bănci sau că unii tamburi prezentați evaluatorilor conțineau numai câțiva metri de cablu, la suprafață, și în rest erau plini cu polistiren. Eu una n-am văzut așa ceva, dar orice e posibil“, ne-a spus o fostă angajată a companiei.
În ultimele luni, au existat foarte multe zvonuri vizavi de stocurile Romcab și, în opinia mea, aceasta este principala problemă care trebuie elucidată, în primul rând de SGS, care furniza rapoarte lunare privind stocurile cantitative. Sebastian Vlădescu, fost președinte CA Romcab
Sebastian Vlădescu afirmă că SGS avea obligația de a confirma pentru diversele bănci creditoare existența cantităților fizice de cupru atât in stadiul de materie primă, cât și de produs intermediar și produs finit. „Această verificare se făcea lunar. De asemenea, atât SGS cât și auditorii PwC și ulterior KPMG au solicitat să aibă posibilitatea de a face la sfârșitul fiecărui an o verificare a stocurilor, în condițiile in care nu existau livrări sau transferuri interne între secțiile Romcab, tocmai pentru a se evita prezentarea de mai multe ori a unei cantități de cupru și/sau produs intermediar“, a precizat Vlădescu.
Viitorul e în ceață
Mai are Romcab șanse de redresare? Unii mai speră: „Ni s-a spus că în trei ani compania va reveni pe linia de plutire și că în acest timp datoriile se vor plăti eșalonat“, spune proprietarul unei firme românești care are de recuperat câteva sute de mii de euro. Alții, ca Sebastian Vlădescu, spun că totul e relativ: „Dacă stocurile prezentate in balanța lunii septembrie 2016 sunt corecte așa cum au fost confirmate de SGS, atunci compania se poate redresa. Dacă acele stocuri au dispărut, conform unor informații din spațiul public, atunci șansele de redresare sunt minime și trebuie elucidat cum au dispărut aceste stocuri în perioada septembrie-decembrie 2016.“
Însă mulți sunt total sceptici. Un oficial al unuia dintre cei mai importanți furnizori ai companiei mureșene spune că strategia firmei sale este să ceară lichidarea Romcab și vânzarea activelor. „Sperăm să recuperăm în acest fel măcar o parte din bani. E adevărat că sunt creditori care sunt dispuși să aștepte restructurarea și să-și primească banii mai târziu, dar ei sunt doar o minoritate“, a declarat el. Dacă se va ajunge la lichidare, vor suferi nu doar acționarii și cei peste 500 de angajați, ci și Fiscul mureșean, care va pierde unul dintre cei mai importanți contribuabili.
CIFRE
1 miliard de lei este valoarea datoriilor a căror restituire o solicită creditorii Romcab. La finele lui 2016, compania deținea active fixe de 237 mil. lei, stocuri de 500 mil. lei, creanțe de 181 mil. lei și capital social de 42 mil. lei – în total peste 940 mil. lei.