Unde s-au evaporat banii din privatizări? Cel puţin trei miliarde de euro din aceştia au acoperit cheltuieli generoase apărute, întâmplător sau nu, în anii electorali.
Până în 2006 cel puţin, istoria banilor din privatizări se pierde într-o negură deasă. Hăţişul legislativ şi haosul conturilor bugetare prin care s-au plimbat sumele fac aproape imposibil un demers credibil. Abia odată cu cea mai mare privatizare românească, a BCR, autorităţile au decis că e momentul transparenţei şi al folosirii înţelepte a câştigurilor din vânzarea companiilor de stat.
Aşa a apărut Fondul Naţional de Dezvoltare (FND), care a avut şi o scurtă perioadă de celebritate. Prin 2006 şi 2007, premierul Tăriceanu şi ministrul Vosganian promiteau că toate veniturile din privatizări vor ajunge în acest Fond care va fi destinat lucrărilor mari de infrastructură, autostrăzilor, locuinţelor sociale, cofinanţării proiectelor din fonduri europene. Mai mult, fiecare minister beneficiar al FND ar fi trebuit să raporteze lunar cum a utilizat sumele distribuite.
Frenezia investiţiilor publice s-a stins însă înante de a începe. În 2007, veniturile din privatizare, aflate în conturile Trezoreriei, erau de 3,8 miliarde lei, 2,18 miliarde euro şi 24,5 milioane dolari (în total, conform ratelor de schimb de la acea dată, circa 3,3 miliarde euro sau 11 miliarde lei). În acelaşi an, Guvernul repartiza prin hotărâri 600 milioane de lei din FND pentru diverse lucrări, cum ar fi stadionul naţional sau exproprieri necesare construirii autostrăzii Bucureşti-Braşov.
Sume rătăcite în buget
Suma cheltuită efectiv pentru aceste lucrări a fost în final de numai 458 milioane lei. Iar în anul următor, nu doar suma repartizată a scăzut semnificativ, la numai 100 milioane lei, ci şi cea efectiv investită, adică 45 milioane lei. În continuare, alocările pentru FND, la alcătuirea bugetului de stat, au fost derizorii: 198 milioane lei în 2009 şi 105 milioane lei în 2010.
Marile proiecte de infrastructură au devenit lucrări minore de alimentare cu apă, reparaţii de aşezăminte culturale sau de drumuri judeţene. Astfel, declaraţiile premierului de la acea dată au rămas vorbe în vânt: „Dacă întrebi de banii obtinuţi din privatizarea Petrom sau Romtelecom, nimeni nu va putea să spună pe ce au fost cheltuiţi. Banii din privatizarea BCR nu vor merge la consum, ci vom face eforturi să gospodărim cât mai bine aceşti bani, să putem oricând să dăm socoteală contribuabilului român“. Socoteală contribuabilului român nu a mai dat nimeni. Singurele constatări aparţin Curţii de Conturi, care spune că „prin legile bugetare anuale au fost stabilite pentru FND valori relativ modeste şi ponderi nesemnificative faţă de valoarea totală în echivalent lei a disponibilităţilor din privatizare de la începutul anului“, concluzionând că: „dezideratele pentru care a fost înfiinţat FND au fost realizate într-o manieră nesistematică şi mai puţin spectaculoasă decât nivelul aşteptărilor generate de actualitatea şi ineditul obiectivelor asumate şi ale sursei de finanţare“. Totuşi, ce s-a întâmplat cu cele 11 miliarde de lei aflate în contul Trezoreriei în 2007, când lua fiinţă FND? Răspunsul vine din raportul Curţii de Conturi, care arată că Guvernul a vândut la rezerva valutară suma de 2,26 miliarde euro şi de 0,5 milioane dolari reprezentând venituri din privatizare. Astfel, Guvernul a cheltuit 2,62 miliarde lei în 2007 şi 8,53 miliarde lei în 2008 pentru „asigurarea echilibrului dintre resursele contului curent general al Trezoreriei statului şi necesităţile de finanţare a acestuia“.
Multe destinaţii pentru bani inexistenţi
Astfel, banii din privatizare s-au rătăcit din nou prin conturile bugetare netransparente, iar de măreţele proiecte de investiţii s-a ales praful. Aşa cum s-a ales şi de nenumărate alte promisiuni, cu finanţare tot din banii din privatizări, cum ar fi despăgubirea persoanelor deposedate abuziv sau construcţia de locuinţe sociale (pentru care ar fi trebuit să se instituie un fond alimentat cu 2% tot din sume din privatizări).
Cum a fost posibil să se irosească banii, chiar şi după înfiinţarea FND, rămâne întrebarea esenţială. Curtea de Conturi spune unde s-au dus banii, dar nu găseşte niciun vinovat. „Nu se poate afirma că repartizarea FND a stat sub semnul risipei şi al unor interese politice evidente, chiar dacă au fost constatate şi unele disfuncţionalităţi“, precizează instituţia condusă, acum, şi de un vicepreşedinte care a deţinut funcţia de secretar de stat, responsabil cu bugetul, exact în perioada verificată în raport.
11,16 miliarde lei este suma obţinută prin vânzarea la rezerva valutară, în 2007-2008, a veniturilor din privatizare în scopul finanţării deficitelor bugetare
