În România, valoarea autoturismelor second-hand se stabileşte după criterii neuniforme şi, uneori, discutabile şi poate varia cu până la 20% de la un dealer la altul
Cumpărarea unui vehicul la mâna a doua este întotdeauna o loterie. Dacă pentru maşinile noi marca, aspectul, caracteristicile tehnice şi serviciile post-vânzare au un rol important în luarea deciziei, pentru cele de ocazie preţul, abilităţile de negociator, inspiraţia ajutată de sfatul competent al amicilor sunt principalele argumente.
Cei care au încercat să vândă sau să cumpere un autovehicul uzat ştiu cât de dificilă este alegerea modelului dar, mai ales, stabilirea unui preţ care să satisfacă participanţii la tranzacţie. Fie că apelaţi la o reţea de dealeri specializată în comercializarea de vehicule de ocazie, fie că citiţi sau scrieţi anunţuri la mica publicitate sau vizitaţi târgurile din marile oraşe, rezultatul este, de cele mai multe ori, nesatisfăcător. Dacă în statele occidentale preţul unui astfel de autoturism este stabilit după reguli clare, în care cataloagele Eurotax Glass sau Audatex au un rol decisiv, în România, piaţa second-hand poate fi considerată haotică. Preţul se stabileşte mai mult emoţional decât conform cu adevărata valoare a produsului, iar „ştiinţa“ de a vinde sau de a cumpăra este neapărat necesară.
În ciuda preţurilor stabilite mai mult după ureche, în 2006 au fost înmatriculate, conform datelor furnizate de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV) din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, aproape 140.000 de maşini de ocazie, nu mai puţin de 118.422 dintre acestea fiind autoturisme. În prima jumătate a anului curent, încă 37.666 de români au apelat la piaţa second-hand. Este interesant de remarcat că în luna iunie au fost comercializate de două ori mai multe astfel de autoturisme faţă de lunile mai sau aprilie, acest fapt fiind determinat de perioada concediilor, dar şi de sosirea în ţară a multor români plecaţi la muncă în străinătate. Volumul mare din iunie a dus şi la o uşoară scădere a preţurilor, aceasta fiind însă de scurtă durată. Cea mai căutată marcă rămâne Volkswagen, urmată de Opel şi Ford. De altfel, mărcile germane ocupă nu mai puţin de şase din primele zece poziţii în clasamentul vânzărilor de maşini de ocazie.
Maşinile scumpe se depreciază rapid şi dramatic
Există zeci de statistici şi analize care stabilesc coeficienţi de devalorizare pentru autoturisme, însă rezultatele diferă foarte mult. Tocmai de aceea, este foarte dificil să găsiţi un preţ similar pentru acelaşi vehicul la doi sau mai mulţi comercianţi de vehicule second-hand. Conform lui Horaţiu Moldovan, managerul Weltauto, divizia de vehicule de ocazie a grupului Porsche România, „nu există cote fixe pentru a stabili deprecierea, fie şi procentuală, a unui autovehicul. Pentru a stabili deprecierea, hotărâtoare rămâne în continuare valoarea acestuia pe piaţă, în strânsă legătură cu perioada de exploatare, numărul de kilometri parcurşi, precum şi starea tehnică a maşinii“.
Cu toate acestea, cunoscătorii pieţei de vehicule de ocazie ştiu că devalorizarea medie a unui autoturism nou este mai puternică în primul an de utilizare şi mai scăzută ulterior. De asemenea, cu cât preţul autoturismului nou este mai mare, cu atât devalorizarea este mai accentuată. Liviu Dobrin, preşedintele Consiliului de Administraţie al Autovit, consideră că „deprecierea medie la o maşină scumpă, de peste 30.000 de euro, este de circa 20%-30% în primul an, iar pentru maşinile mai ieftine, de aproximativ 10%. După patru ani de utilizare, autoturismul poate fi vândut chiar şi cu 50% din preţul de achiziţie“.
Unii dintre comercianţii de maşini second-hand susţin că maşina poate pierde în primul an şi 25% din valoare, pentru ca apoi preţul acesteia să scadă cu 7%-8% anual. Totul depinde foarte mult de notorietatea mărcii respective şi de starea tehnică. „Pentru a putea face o evaluare obiectivă a unui autoturism, unul dintre cele mai importante elemente este stabilirea istoricului acestuia, încă de când maşina a fost nouă. Informaţiile privitoare la starea tehnică în perioada exploatării, aşa-numitul caiet de service, sunt în cele mai multe cazuri hotărâtoare“, a declarat, pentru Capital, Horaţiu Moldovan.
Tranzacţiile fără intermediar sunt cele mai avantajoase
Mulţi clienţi ai pieţei vehiculelor de ocazie au observat diferenţele, de multe ori majore, dintre preţul afişat de un dealer şi cel din târgurile de maşini. Sunt situaţii în care maşini identice ca dotări, stare tehnică sau vechime costă cu 10%-20% mai mult în reţele precum Weltauto sau AAA Auto decât la Autovit sau alte târguri în care proprietarii îşi vând maşina direct.
„Diferenţa de preţ dintre maşinile vândute la Autovit şi cele comercializate de reţele precum AAA Auto sau Weltauto rezidă în cheltuielile lor pentru preluarea şi revânzarea unei maşini“, consideră Liviu Dobrin. Managerul Weltauto explică mai exact situaţia prin faptul că, pe lângă produsul în sine, compania sa oferă şi un pachet de servicii, apreciat de clienţi, care include garanţia tehnică şi morală, precum şi o eventuală răscumpărare a vehiculului respectiv.
De altfel, aici este şi una dintre cele mai mari controverse ale acestei pieţe. În timp ce marii comercianţi spun că oferă servicii competitive, micii întreprinzători, mai cunoscuţi sub numele de „samsari“, susţin că aceasta este doar o gogoriţă. Potrivit preşedintelui Autovit, „unii spun că oferă garanţie pentru anumite piese, însă acestea sunt componente care se defecteză foarte greu, aşa că riscul lor de a fi nevoiţi să le repare este foarte mic. Piesele care se strică mai uşor nu le asigură nimeni. Ideea de a oferi garanţie pentru anumite componente sau pentru provenienţa maşinii este doar o «nadă» cu care agaţă ei clienţii. La orice tranzacţie, poţi verifica provenienţa dacă faci autentificarea la RAR sau verifici la poliţie, pentru că ambele instituţii au o bază de date legată de cea europeană“.
Asumarea riscului, obligatorie pe piaţa second-hand
Cei care apelează la piaţa second-hand ştiu că riscurile tranzacţiei trebuie întotdeauna luate în calcul. Nu sunt puţine cazurile în care neatenţia sau lipsa unei informări complete au dus la situaţii incredibile. Aici totul depinde de flerul cumpărătorului sau al vânzătorului. Forumurile de discuţii de pe net sunt pline de prezentări ale unor situaţii greu de acceptat. Culmea este că, deşi te aştepţi ca tranzacţiile de la târguri sau prin internet să fie mai nesigure decât cele din marile reţele de dealeri, de multe ori situaţia stă invers.
Chiar o companie care se prezintă drept „cel mai mare furnizor de maşini din centrul Europei“ este prima luată în vizor de internauţi. Contoare resetate, cărţi de service modificate, informaţii eronate oferite de angajaţi sunt numai câteva dintre acuzaţii. Din nefericire, în ciuda faptului că am încercat mai bine de o săptămână să obţinem câteva informaţii de la AAA Auto, e-mailurile şi telefoanele noastre au rămas fără răspuns. Am aflat doar că, în România, nu mai au serviciu de relaţii cu presa, iar departamentul de relaţii publice din Cehia păstrează şi el tăcerea.
Cea mai bună soluţie rămâne verificarea atentă a maşinii, a actelor şi prezentarea la RAR pentru omologare şi inspecţie tehnică.
Maşinile din Occident nu sunt întotdeauna mai ieftine
Achiziţionarea unui vehicul din Germania, Austria, Franţa sau Italia nu este întotdeauna o afacere bună. Deşi în majoritatea cazurilor se mizează pe infrastructura mai bună şi pe o întreţinere ireproşabilă, preţul rămâne discutabil. E drept că cele mai multe anunţuri de pe www.automobile.de sau alte site-uri cu anunţuri auto arată preţuri sub cele din România, însă diferenţa nu este suficientă pentru a justifica drumul până acolo. Conştienţi de apariţia taxei de înmatriculare, şi dealerii nemţi au mărit preţul la vehiculele a căror taxă este mai mică în România. O căutare atentă şi o comparare a ofertei pot însă să vă ducă la un rezultat fericit, mai bun decât o achiziţie în România.
«Deprecierea medie la o maşină scumpă, de peste 30.000 de euro, este de 20%-30% în primul an, iar pentru maşinile mai ieftine, de 10%.»
Liviu Dobrin, preşedintele Consiliului de Administraţie al Autovit
«Nu există valori fixe în a stabili deprecierea, fie şi procentuală a unui autovehicul. Hotărâtoare sunt valoarea acestuia pe piaţă şi vechimea.»
Horaţiu Moldovan, managerul Weltauto
Investeşte cu cap!
Cumpărarea unei maşini noi este întotdeauna o sarcină plăcută, dar şi o investiţie îndoielnică. Din momentul ieşirii pe poarta dealerului, poţi considera că ai pierdut procente importante, până la 25% din banii daţi pe vehicul. Există însă şi soluţii pentru a limita deprecierea autoturismului. Iată câteva dintre ele:
1 Achiziţionarea unei maşini second-hand în defavoarea uneia noi. Un automobil cu o vechime de maximum doi ani se află încă în garanţie şi este mult mai ieftin decât unul nou.
2 Dacă vrei totuşi o maşină nouă, încercă să cumperi la sfârşitul anului, când dealerii încercă să scape de maşinile cu acel an de fabricaţie în acte şi reduc preţurile.
3 Cumpără un model aflat la sfârşitul ciclului de existenţă pe piaţă. Întotdeauna dealerii vând mai ieftin aceste vehicule, pentru a face loc noilor generaţii.
4 Cumpără un model „cu reputaţie“. Pentru români, Volkswagen e sfânt, iar Opel sau BMW se vând la mâna a doua foarte bine.
5 Alege pentru maşină o culoare comună şi uşor de întreţinut. Nuanţele fistichii sunt greu de protejat sau retuşat şi nici nu poţi fi sigur că vor plăcea şi altora.
OPTIMIZEAZĂ VALOAREA DE REVÂNZARE!
1 Mergi la service regulat, conform planului de service, şi cere să fie menţionată fiecare reparaţie în caietul de service. Asta arată viitorului cumpărător că ai avut grijă de maşină.
2 Garează maşina în spaţii închise sau măcar acoperite, pentru a proteja vopseaua de capriciile vremii.
3 Spală şi lustruieşte cu ceară maşina cât mai des, pentru a proteja stratul de vopsea. O zgârietură cât de mică poate fi un bun motiv, pentru viitorul cumpărător, de a renegocia preţul.
4 Vinde maşina fără intermediari. Poţi obţine un preţ mai bun de la cumpărătorul direct decât de la un dealer de maşini uzate. Ai însă grijă la acte.
