Misterul semnalului extraterestru ”Wow”. A fost, într-adevăr un mesaj de la o civilizație extraterestră? Ce au descoperit oamenii de știință. Data de 15 august a marcat anul acesta 46 de ani de la misteriosul semnal ”Wow!”.
Semnalul Wow! a reprezentat dintotdeauna un mister pentru cercetători, fiind asociat cu o dovadă a vieții extraterestre, căutându-se constant o explicație pentru acesta. Întrebarea dacă suntem singuri în Univers este, cu siguranță, una dintre cele care i-a frământat pe oamenii știință. Iată ce s-a descoperit recent.
În 1977, oamenii credeau că au înregistrat sunetul extratereștrilor odată cu semnalul ”Wow”
În 1977, oamenii credeau că au înregistrat sunetul extratereștrilor. Atunci a fost descoperit semnalul Wow! de către astronomul Jerry Ehman, care s-a folosit în acest sens de telescopul cu unde radio Big Ear. Acesta era un detector de unde radio care, în timp ce scana cerul din jurul stelelor din constelația Săgetătorului, a capturat, timp de 72 de secunde, un amalgam de semnale suspecte.
În ultimele decenii, semnalul a fost citat de nenumărate ori ca o dovadă clară a faptului că nu suntem singuri în Univers, scrie Skyatnightmagazine.
Ar putea exista viața undeva dincolo de Pământ? Căutarea dovezilor privind Inteligența Extraterestră sau SETI, după cum este cunoscută, datează de la descoperirea undelor radio, la sfârșitul anilor 1800.
De atunci s-au făcut diverse căutări, fără niciun rezultat. Cu toate acestea, în august 1977, s-a spus că a venit primul semnal că nu am fi singuri în Univers. Semnalul a fost foarte puternic ( a durat doar 72 de secunde) și, deși mulți au încercat să-l mai depisteze în ultimii zeci de ani, nu a fost găsit niciodată. Acesta a devenit în cele din urmă cunoscut sub numele de ”semnalul Wow!”
Totul a început cu construcția ”Big Ear” în 1956
Undele radio sunt generate de particule accelerate din surse naturale cum ar fi scânteile fulgerului, planetele, nebuloasele, pulsarii, quasarii sau găurile negre, sau de surse artificiale de pe Pământ, cum ar fi turnurile radio și telefoane mobile. Multe căutări s-au concentrat pe regiunea spectrului radio la lungimea de undă de 21,106 cm și frecvența de 1420,406 Mhz, numită linia de hidrogen, emisă de atomii de hidrogen accelerați, elementul cel mai comun din Univers.
În 1956 a început construcția Observatorului Radio al Universității de Stat din Ohio numit „Big Ear”, proiectat și construit de Dr. John D. Kraus. Având dimensiunea a trei terenuri de fotbal, Big Ear arăta mai degrabă ca o parcare cu garduri de sârmă la fiecare capăt, deși era echivalentul unui telescop tradițional, cu un diametru de 52,5 metri.
Big Ear a început să cerceteze cerul în 1963 și în 1973 a devenit primul program SETI cu normă întreagă
În 1973, Universitatea de Stat din Ohio a delegat observatorului radio al universității sarcina de a căuta inteligență extraterestră (SETI). A fost cel mai îndelungat program de acest fel din istorie. Aceasta s-a întâmplat după ce a fost desfășurată o anchetă privind sursele radio extragalactice.
În anul următor, doctorul Frank Drake a făcut un pas înainte și a creat un mesaj cu ajutorul astronomului și fizicianului Carl Sagan. Telescopul a rămas staționar, folosind rotația Pământului pentru a scana o cale circulară îngustă pe cer în fiecare zi.
Fiecare parte a cerului a fost vizibilă pentru doar 72 de secunde. Patru ani mai târziu, pe 15 august 1977, telescopul radio de la Universitatea de Stat din Ohio a primit un semnal puternic cu bandă îngustă. Mai târziu, acest semnal a fost folosit pentru a justifica în continuare căutarea vieții extraterestre inteligente.
Era de 30 de ori mai puternic decât zgomotul de fond, cu toate caracteristicile unei origini extraterestre
Era de 30 de ori mai puternic decât zgomotul de fond de bază, cu toate caracteristicile unei origini extraterestre. Trei zile mai târziu, voluntarul Jerry Ehman examina imprimarea computerului și a încercuit cele șase cifre 6EQUJ5, scriind alături „Wow!”. Se pare că semnalul venea din constelația Săgetătorului și purta semnele unei origini extraterestre. Semnalul radio a durat 72 de secunde și nu a mai fost reperat niciodată.
6EQUJ5 – nu este un mesaj sau un cod, ci o înregistrare a intensității semnalului.
Fiecare canal lat de 10 kHz este înregistrat la fiecare 12 secunde (10 secunde pentru colectarea datelor și 2 secunde pentru procesarea computerului) și i se atribuie o cifră alfanumerică scalată (de la 0 la 0,9 = un spațiu liber pe citire, 1 la 1,9 = 1 etc și de la 10 până la 10,9 = A, 11 până la 11,9 = B etc.)
Deci intensitatea semnalului a variat:
6 = 6
E = 14
Q = 26
U = 30
J = 19
5 = 5
Intensitatea semnalului a crescut pe măsură ce apăruse, până când a atins vârful la cea mai mare valoare văzută vreodată, între 30 și 30,9. Faptul că era cu bandă îngustă arăta că trebuie să vină cel puțin de la o anumită distanță până la Lună, așa cum ar fi avut un obiect mai apropiat. Semnalul a intrat în istorie cu acest nume, „Wow!”.
S-au oferit două valori diferite pentru semnalul „Wow!”: 1420.36 MHz de către J.D. Krauss și 1420.46 MHz de către Jerry Ehman. Ambele valori sunt apropiate de frecvența de 1420.41 MHz, care este valoarea liniei de hidrogen, așa cum au prezis Morisson și Cocconi. Semnalul „Wow!” este considerat a fi unul dintre cele mai misterioase fenomene astronomice.
Ce s-a descoperit în 2017 și în 2020
În 2017, un profesor din Florida a sugerat că semnalul ar fi provenit de la un nor de hidrogen care înconjura două comete aflate în apropierea locației la momentul respectiv, dar niciuna nu a fost în raza telescopului și nicio astfel de emisie nu a fost raportată vreodată de la o cometă.
În 2020, un astronom amator, Alberto Caballero, a folosit date noi de la observatorul spațial Gaia al ESA pentru a căuta stele asemănătoare soarelui și a găsit steaua 2MASS 19281982-2640123, având aceeași temperatură, rază și luminozitate ca Soarele, aceasta fiind cel mai bun candidat pentru sursa semnalului.