Nimeni nu poate spune cu exactitate câte tuneluri are Coreea de Nord. Sunt secretul cel mai bine păzit de regimul de la Phenian, deși în ultimii ani s-au aflat unele informații.
Patru tuneluri dinspre Coreea de Nord au fost descoperite în total, în trecut, dar niciunul după 1990. Phenianul continuă să protejeze aceste tuneluri pe care le-a săpat timp de decenii, deși rolul lor nu este încă destul de clar.
Tuneluri protejate de Coreea de Nord
La 15 noiembrie 1974, o echipă de soldați din Coreea de Sud staționată în zona demilitarizată (DMZ) a observat aburi care se ridicau de pe suprafața pământului, aproape de locul în care era campată. Lt. colonelul Michael Wikan, ofițer de operațiuni G-3 în Coreea, a povestit în cartea „Spionaj și Statele Unite în secolul XX”, de Thomas Murray, cum s-a întîmplat: „Trupele sud-coreene din DMZ au auzit explozii și activități subterane și au observat echipamente grele care săpau și se deplasau în partea nord-coreeană a frontierei. Atunci a fost localizat primul tunel, dar nimeni nu s-a grăbit să descopere ce este în interior”.
Cinci zile mai târziu, Comandamentul ONU a trimis doi înalți responsabili din Armata SUA pentru a inspecta tunelul.
Inspecțiile ulterioare au dezvăluit că așa-numitul „Primul Tunel al Agresiunii” avea pereți din beton, era luminat electric, cu zone de depozitare a armelor și chiar cu dormitoare. Exista chiar și o cale ferată, pe care se aflau vagoane. Tunelul avea o lungime de peste 1.200 de km, din care o treime pe partea sud-coreeană a graniței și avea suficient spațiu pentru ca 2.000 de soldați să-l traverseze pe oră.
Kim Il-sung a pornit campania de construire a tunelului în 1971
Kim Il-sung a pornit campania de construire a tunelului în septembrie 1971, proclamând cu optimism: „Un tunel poate fi mai puternic și mai eficient decât zece bombe atomice laolaltă. Tunelurile sunt cele mai ideale mijloace de a pătrunde pe linia frontului fortificat din sud”
Pasajele subterane puteau fi folosite pe timp de pace pentru a facilita trecerea agenților nord-coreeni în Coreea de Sud sau pe timp de război pentru a permite unităților de comandă și infanterie să ocolească fortificațiile DMZ.
Al Treilea „Tunel al Agresiunii”, cel mai faimos, a fost descoperit în 1978, la doar 40 de km nord de Seul și de tabăra americană Kitty Hawk.
Coreea de Nord a negat orice responsabilitate pentru acest tunel, care încalca armistițiul semnat în 1953. Ulterior a susținut că a fost săpat pentru exploatarea cărbunelui. Astăzi, al treilea tunel a devenit o atracție turistică populară.
Al Patrulea Tunel descoperit în 1990 se află la aproape cinci sute de metri sub pământ, lângă Haean, pe marginea de est a DMZ. Dezertorul Kim Pu-song a susținut că a văzut nu mai puțin de nouă tuneluri în timp ce lucra ca topograf. Nimeni nu a mai mai găsit astfel de tuneluri după 1990.
Rolul pe care l-ar juca tunelurile în strategia militară nord-coreeană rămâne încă un mister.