Adevărul despre postul intermitent. Postul intermitent (Intermittent Fasting) este un model de alimentație care limitează pe o anume perioadă de timp consumul de alimente. Practic, este o noțiune care desemnează perioadele de abstinență voluntară a caloriilor.
În peisajul în continuă evoluție al sănătății și al bunăstării, în care tendințele dietetice se schimbă ușor, un subiect aparte a captat imaginația cercetătorilor: hrănirea cu restricții de timp, adesea sinonimă cu practica populară a postului intermitent.
Postul intermitent este un tipar de alimentație care combină perioadele de post și de mâncare
Postul intermitent este un tipar de alimentație care combină perioadele de post și de mâncare. Este o metodă populară de slăbire, deoarece poate fi eficientă în reducerea aportului de calorii și a fost legată de o serie de beneficii pentru sănătate, inclusiv o sensibilitate îmbunătățită la insulină, reducerea inflamației și creșterea longevității, scrie Boxrox.
Oamenii recurg de obicei la acest așa numit post intermitent pentru a pierde în greutate și a-și îmbunătăți sănătatea generală. Poate fi mult mai convenabil și flexibil, deoarece există multe metode diferite de post intermitent care pot fi adaptate stilului de viață și preferințelor individuale.
Cel mai obișnuit tip de post intermitent este alegerea perioadei de timp în care stai fără să mănânci în fiecare zi. Deoarece oamenii nu mănâncă în timp ce dorm, le este mai ușor să adere la post aproape de ora de somn.
Ce tip de restricții ar trebui să alegem
Dar cum ar fi mai bine? Să sărim peste micul dejun și să nu mâncăm nimic dimineața sau ar trebui să nu mâncăm nimic la cină și astfel să postim seara?
O meta-analiză recentă analizează efectele alimentației cu restricții de timp. Dincolo de abordarea convențională centrată pe calorii, acest studiu lansează o perspectivă nouă, examinând nuanțele temporale ale ferestrelor de alimentare și impactul acestora asupra markerilor metabolici.
Cât de mult contează ora meselor și conținutul lor?
Cercetarea a fost intitulată „Alinierea circadiană a aportului alimentar și controlul glicemic prin alimentație cu restricții de timp: o revizuire sistematică și meta-analiză”. Spre deosebire de alte studii, această cercetare evită analizarea complicată a unor calcule privind caloriile, concentrându-se pe dimensiunea temporală a alimentației cu restricții de timp. Întrebarea pe care și-o pun autorii este cât de mult contează ora meselor și conținutul.
Studiul a făcut distincția între ferestrele de hrănire timpurii și cele târzii cu restricții de timp. Hrănirea timpurie cu restricții de timp a implicat o fereastră zilnică de mâncare de la 8:00 a.m. la 4:00 p.m., în timp ce hrănirea târzie cu restricție de timp a durat de la ora 16:00 până la ora 20:00.
Meta-analiza a evidențiat o reducere a HbA1c, un marker pentru nivelurile de glucoză din sânge pe termen lung, cu mâncarea limitată în timp. Cu toate acestea, nu a existat nicio modificare notabilă a glicemiei sau a insulinei. Acest lucru vine să confirme teoria conform căreia alimentația restricționată în timp ajută la restricția calorică, ceea ce duce la îmbunătățiri ale HbA1c și HIR.
Concluzia studiului
Studiul sugerează că hrănirea limitată în timp este o strategie eficientă pentru restricția calorică, hrănirea timpurie având potențiale avantaje în scăderea glicemiei și a insulinei a jeun. Cu toate acestea, diferențele observate nu sunt suficient de majore pentru a trece peste importanța aderenței. Preferințele personale, cum ar fi să luați un mic dejun copios sau să vă bucurați de o masă seara, târziu, ar trebui să ghideze persoanele în alegerea ferestrei optime de hrănire limitată în timp.