Mittal Steel a lansat, la sfarsitul lunii ianuarie, o oferta de preluare a companiei Arcelor. Oficialii europeni se tem ca, daca va fi aprobata, fuziunea va aduce un val de concedieri si va crea un monopol aflat in afara controlului statelor UE. Cine s-ar fi gandit, in 1995, cand s-a infiintat Mittal Steel, ca modesta companie indiana, cu sediul la Calcuta, va ajunge in mai putin de un deceniu sa domine siderurgia mondiala? Dezvoltarea firmei s-a bazat pe o serie de achizitii in
Mittal Steel a lansat, la sfarsitul lunii ianuarie, o oferta de preluare a companiei Arcelor.
Oficialii europeni se tem ca, daca va fi aprobata, fuziunea va aduce un val de concedieri si va crea un monopol aflat in afara controlului statelor UE.
Cine s-ar fi gandit, in 1995, cand s-a infiintat Mittal Steel, ca modesta companie indiana, cu sediul la Calcuta, va ajunge in mai putin de un deceniu sa domine siderurgia mondiala? Dezvoltarea firmei s-a bazat pe o serie de achizitii in spatiul ex-comunist, transformand combinate fara strategie manageriala in adevarate centre de profit. Acum, Mittal Steel detine topitorii in aproape 20 de tari, inclusiv in Franta, Algeria, Germania, Africa de Sud, China, Mexic, Canada si SUA.
Cresterea pretului otelului, din ultimii ani, a facut rentabile investitiile realizate anterior, astfel ca firma fratilor Mittal a ajuns pe prima pozitie si si-a continuat expansiunea pe piata americana, prin achizitionarea producatorului International Steel Group (ISG), la sfarsitul anului trecut.
Desi au devenit liderii pietei, ambitiile Mittal nu s-au oprit aici. La inceputul acestui an, grupul s-a decis sa atace concurentul direct de pe piata, compania europeana Arcelor, pentru care oferit actionarilor 18,6 miliarde de euro. Numai ca Arcelor nu este o companie oarecare. Ea reuneste, practic, cei mai puternici producatori din Europa de Vest. La inceputul anului 2001, trei dintre cele mai importante companii de pe continent, Aceralia din Spania, Arbed din Luxembourg si Usinor din Franta, au fuzionat pentru a forma societatea care a fost, pentru scurt timp, liderul pietei.
Oferta Mittal i-a speriat pe liderii europeni, care se tem ca fuziunea ar aduce somaj si pierderea capacitatilor de productie in favoarea altor locatii, mai ieftine. Premierul francez, Dominique de Villepin, a declarat deschis ca se opune acestei tranzactii, facand apel la patriotismul mediului de afaceri. El a adaugat ca este nevoie de o strategie europeana mai ferma in acest domeniu.
La randul sau, Jean-Claude Juncker, seful executivului luxemburghez, a afirmat ca va incerca, pe toate caile posibile, sa opreasca preluarea. Reactiile sunt oarecum de inteles, daca tinem cont de faptul ca, in urma posibilei fuziuni, familia Mittal ar detine 51% din actiunile noii companii si ar avea 54% din drepturile de vot.
De cealalta parte, investitorii sustin ca politicienii ignora faptul ca cea mai mare fuziune din industria otelului va crea o companie ce controleaza 10% din productia mondiala si va reduce costurile cu circa un miliard de dolari. Cu o productie de 115 milioane de tone, noua companie ar fi de trei ori mai mare decat cel mai apropiat competitor, pe o piata unde preturile s-au dublat in ultimii cinci ani.
Toti ochii sunt atintiti catre Comisia Europeana, care poate decide asupra orcarei fuziuni dintre doua companii cu vanzari pe piata unica mai mari de 250 de milioane de euro fiecare.
In paralel, Parlamentul din Luxemburg dezbate un proiect de lege referitor la preluari, care ar putea facilita apararea companiei Arcelor fata de oferta ostila a indienilor.
Daca totusi va avea succes in preluarea Arcelor, Mittal se va confrunta cu probleme la fel de mari ca si dimensiunile gigantului nou-creat. Pe de o parte, ar putea izbucni un conflict intre conducerile celor doua entitati, ceea ce ar duce la paralizarea activitatii. In al doilea rand, miscarea magnatului Lakshmi Mittal s-ar putea dovedi necastigatoare, daca cererea mondiala de otel se va diminua, iar preturile vor cunoaste un trend descendent. In plus, alta provocare ar putea veni din partea Chinei, care va incepe, in curand, sa exporte otel, pe masura ce oferta interna va fi acoperita de propria productie.
Indiferent de rezultatul luptei dintre cei doi giganti, exista motive de optimism. Considerata strategica si foarte protejata, industria siderurgica devine tot mai mult un subiect al economiei de piata, lasand in urma ingerintele diverselor guverne.
Potrivit mai multor publicatii belgiene, Lakshmi Mittal intentioneaza sa finalizeze preluarea Arcelor inainte de sfarsitul celui de-al doilea trimestru al acestui an.
Mittal Domina siderurgia romaneasca
• Mittal Steel a cumparat in 2001 societatea Sidex, care in momentul respectiv inregistra o pierdere de un milion dolari pe zi, fiind considerata “gaura neagra a economiei romanesti.
• La finele lui 2004, Mittal Steel inregistra in Romania o cifra de afaceri de 2,35 miliarde de dolari prin intermediul Sidex, Tepro Iasi, Siderurgica Hunedoara si Petrotub Roman, toate achizitionate de la statul roman.
• Pentru 2005, bugetul prevedea afaceri totale de 3,5 miliarde de dolari. Mittal Steel Galati a incheiat insa anul sub asteptari, cu o productie mai mica cu 20% decat cea bugetata.
Productia de otel scade In tarile dezvoltate
Potrivit analistilor. productia mondiala de otel a crescut anul trecut cu 6,8 la suta, ajungand la 1,12 miliarde tone. Fata de anii trecuti, ritmul de crestere s-a temperat, pe masura ce foamea de otel a Chinei a inceput sa fie potolita. In Uniunea Europeana, jucatorii de pe mai multe piete importante au anuntat, la jumatatea anului trecut, ca intentioneaza sa-si reduca productia.