Se spune acum cu mare hotărâre că forțele militare trimise de Moscova în Ucraina n-au fost dotate cu armament modern și suficient de performant pentru a face față unui inamic hotărât să-și apere pământul de baștină.
S-a ajuns chiar să se spună că Rusia nu are muniție și că trebuie să apeleze la resursele Chinei, presupus aliat. Aceeași interpretare a fost oferită de istorici și pentru a explica cum a fost posibil ca trupele germane să ajungă până la porțile capitalei lui Iosif Stalin în urma ofensivei din iunie 1941. Oare să fie corecte aceste interpretări?
Istoricii contemporani stau în birouri și pot scrie cam tot ce vor pentru că hârtia și spațiul virtual suportă orice. Deplasarea forțelor ruse în teren s-a făcut cu o remarcabilă dotare în guri de foc și mijloace mecanizate pentru o campanie fulger împotriva unui inamic net inferior în ceea ce privește dotarea și capacitățile de producție pentru înlocuirea echipamentelor distruse sau avariate.
Conducerea de la Moscova a mizat pe groaza inspirată în urma invadării fulgerătoare a Peninsulei Crimeea și este posibil ca anumite persoane din conducerea Ucrainei să fi fost agenți în adormire, cei ce aveau drept misiune provocarea unui haos la nivel de comandă. Calculele strategice au fost absolut eronate și n-au mai fost găsiți trădătorii care să deschidă drumul coloanelor de blindate.
Surpriza strategică a fost pierdută din momentul în care televiziunile au prezentat concentrările de forțe rusești, informațiile publice permițând comandamentului ucrainean să identifice din timp direcțiile de înaintare pentru a realiza dispozitive defensive în jurul sistemelor de rachete antitanc în combinație cu sisteme de artilerie care au aveau din timp calculate distanțele de tragere.
Trupele au fost dispersate din timp și tirul cu rachete de croazieră și atacurile bombardierelor au nimerit ținte din care resursele umane și materiale fuseseră evacuate și dispersate. Nu s-a putut muta chiar totul, dar multe lovituri scumpe și spectaculoase au fost în gol.
Tehnica blindată trimisă la asalt a fost performantă pentru o pătrundere masivă în aliniamentul inamic, dar terenul nu permitea desfășurarea valurilor de atac. În plus, comandamentul din Moscova a trimis prea puțină artilerie pentru a efectua bombardamente masive și de durată. În plus, a fost prea puțină infanterie profesionistă pentru a neutraliza lansatoarele de rachete.
Tancurile au fost expuse tirului apropiat și a fost o hecatombă a motorizatelor. S-a reușit chiar pierderea de lansatoare de rachete termobarice. Dacă liderul de la Kremlin vrea să nu piardă victoria, trebuie să deplaseze cantități impresionante de muniție de artilerie și rachete.
Infanteria trebuie să primească bombe de aruncător pentru luptele apropiate. Trenuri lungi vin din toate colțurile Federației Ruse pentru a completa stocurile de muniție.
Explozia depozitului de la Belgorod demonstrează că stocurile de proiectile sunt din belșug, dar se acumulează în continuare pentru operațiuni speciale de amploare. Dacă ne referim la un comentariu al unui oficial rus, bombardamentele viitoare nu vor mai fi delicate.
Sunt aduse noi și noi tancuri și alte mașini blindate din adâncimea teritoriului. Nu se face economie în partea de est a continentului când este vorba de război. Pionii locali sunt dirijați astfel încât să se obțină o concentrare de forțe pe direcțiile de efort, negocierile fiind doar de ochii lumii și pentru a se demonstra că s-a vrut pace și adversarul n-a fost de acord.
Moscova are un stil interesant de luptă: nu ține cont de pierderi până când nu-și atinge scopul. Trebuie să urmeze alte bătălii înverșunate și de uzură pe direcțiile dorite de strategii ruși. Se face totul pentru atingerea obiectivului de măreție statală, viețile oamenilor fiind lipsite de importanță.